Cu cei peste 2,7
milioane kmp, această țară central asiatică, este cea mai mare dintre cele desprinse din fosta URSS,
fiind considerată totodată cea mai întinsă țară din lume fără ieșire la Oceanul
Planetar.
Kazahstanul are o poziție privilegiată din
punct de vedere geografic și geopolitic, aflându-se în mijlocul Eurasiei sau chiar în inima lumii de azi, cu
peste 5% din teritoriu inclus în Europa, și având granițe foarte lungi cu
Federația Rusă în nord și nord-est, China în est, Uzbekistan, Turkmenistan și
Kîrgîzstan în sud.
Cu o
diversitate etnică extraordinară, determinată de factorul politic, și anume de
deportările și mișcările masive de populație din timpul prigoanei staliniste,
Kazahstanul a reușit abia după anul 2000 să aibă peste 50% din populație de
origine kazahă, pe fondul plecărilor masive ale rușilor, germanilor( deportați
aici din Republica Volga), ucrainenilor, belarușilor sau tătarilor( deportați
aici din Crimeea) ori ale meșcheților cauzazieni.
Spre deosebire de celelalte tări central
asiatice, foste sovietice, Kazahstanul nu a trecut prin foarte mari frământări
politice, sociale, etnice sau războaie civile
ca Uzbekistanul sau Tadjikistanul, pentru că are la conducere din anii
’90 un clan puternic ancorat în politica internă, condus de Nursultan
Nazarbaiev, de curând declarat președinte pe viață și pentru că are resurse
uriașe de petrol, gaze și minereuri care asigură venituri substanțiale elitei
conducătoare și permit ținerea într-o stare de dependență a populației sărace.
Conducerea autoritară, dictatorială, este de
altfel, o caracteristică a tuturor regimurilor din fostele republici sovietice
din Asia Centrală, ceea ce a asigurat în anii din urmă o relativă stabilitate
politică, economică și socială, pe fondul închegării unei identități naționale,
lucru greu de obținut, având în vedere mentalitățile de clan și organizarea
tribală a societății rurale.
Vulnerabilitățile Kazahastanului, vin de la
statutul țării de exportator de materii prime, dependența de companiile rusești
și de rețele lor de distribuție, coeziunea etnică precară, lipsa infrastructurii
pe suprafețe mari, practic nelocuite, din stepele nordice sau estice, relația
de graniță tensionată cu China, din cauza insurgenței uigure din provincia
chineză Xianjiang sau Turkestanul de Est, regimul autoritarist și nereformarea și
democratizarea societății kazahe și împlicit a instituțiilor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu