Angola- state situated in Southern Africa, with a wide coastline

 

Angola-  state situated in Southern Africa, with a wide coastline. To its north, it has a border with the Democratic Republic of Congo, to its east with Zambia and to its south with Namibia.

The Angolan state was the scene of a civil war in 1975 when it proclaimed itself the People’s Republic of Angola. The People's Movement for the Liberation of Angola (MPLA), which had won the war, put Angola on its way to becoming a communist society, being supported by the ‘peacekeeping troops’ sent by Cuba and the USSR.

At the same time, another armed group that had a political party, the National Union for the Total Independence of Angola (UNITA), was backed by the regime ruling South Africa and the international community.

A third faction going by the name of the National Front for the Liberation of Angola (NFLA), which was actually financed by the dictator Salazar’s Portugal, beneficiated from the help of communist Romania and other ‘friendly’ countries, with them receiving ammunition and weapons.

After a peace agreement between the bigger parties, NFLA and UNITA, mediated by Portugal and the UN in 1991, free elections are organized under international surveillance. This conflict in fact pitted against each other the two doctrines of the modern world, communism and capitalism, left behind 500 000 deaths and caused major damage to the Angolan economy.

Angola has a border dispute with the People’s Republic of Congo regarding the region of Cabinda. This is a territory located near where the Congo River flows into the Atlantic Ocean and they fight for control over it because both countries want the commercial and strategical advantages its position offers.

Cabinda is the exact definition of an exclave, being a country’s territory that is situated in another country or between two countries. Cabinda was named for a while Portuguese Congo and is a prosper region with a lot of petrol where rebel groups that wanted their independence from Angola activate. Even when it was destabilized by the civil war in 1975, Angola did not allow the factions from Cabinda to separate from it.

Algeria- state from the north of Africa, in the region named Maghreb

 

Algeria- state from the north of Africa, in the region named Maghreb, part of which are also Morocco and Tunisia, has been confronting with a civil war for the past 20 years that pitted the Islamic fundamentalist movement the Islamic Salvation Front (they had as an objective the transformation of Algeria into an Islamic republic like Iran) against the governments instated by the National Liberation Front.

Although they won the 1991 elections, the ISF could not seize power because France’s and the EU’s interests in the petrol and especially the Algerian gas, but also in the political security of the area. A civil war between the ISF supporters and the government forces, causing over 200 000 casualties.

After 1999, with Abdelaziz Bouteflika winning the elections, guerilla groups were urged to lay down arms and until 2002, great efforts are made to lower the number of rebel forces and terrorist attacks.

Another sensitive moment for the frail Algerian democracy was the reformatory current induced by the Arab Spring beginning with 2011, which led to protests and riots whose impact was reduced by the intelligent measures taken by the government. This way, the destabilization of the state and the fall of the government, as it had happened in Tunisia, Libya and Egypt, were avoided.

As Al Qaeda’s and ISIS’s power rise in the north of Africa, in Algeria appears the terrorist organization Al Mourabitoun, part of a larger group, the Islamic Maghreb, which announces its belonging to Al Qaeda. This rebel organization unleashes a series of terrorist attacks leading to hostage crisis on some oil installations in the south of Algeria, but also on some Sahel countries (Burkina Faso, Mali and Niger) which causes a temporary drought of gas deliveries and implicitly economy and finance problems.

These acts of terrorism, which affected the Maghreb society, lead to disequilibrium in the south of Algeria and the entire Sahara desert and worsened the relationship with its neighbors. Another reason for this is that in the Al Mourabitoun group exist Tuareg and Berber people that do not care about borders and have their own agenda in regards to armed guerilla warfare.

Also, in the west of the country exist Sahrawi refugee camps from West Sahara, better described as cities because they were founded over 40 years ago, that did not accept the Moroccan dominance in the neighboring state.

Algeria has in this ‘frozen’ conflict the statute of refugee country, not being suspected for helping the West Saharan troops. It also has a dispute over the border with Libya in the south west part of the country, as Libya claims that territory as its own due to the high oil and gas potential the region has, as well as with Morocco over the whole north west border, near the Atlas Mountain Range.  

Albanien- das Land befindet sich im westlichen Teil der Balkanhalbinsel

Albanien- das Land befindet sich im westlichen Teil der Balkanhalbinsel, hat  Ausgang auf die Adria und das Ionische Meer, und besetzt einen  komplexen geopolitischen Raum,  in dem die turkische Beherrschung und der Kommunismus  tiefe Spuren und große soziale problemen hinterlassen hat.

Nach der Besetzung der Region durch das Osmanische Reich im 15. Jahrhundert wechselt die Mehrheit der Bevolkerung die Religion zum Islam, und nach dem zweiten Weltkrieg wird es  zu einem kommunistischen Land, der stalinistischen Linie annehmend.

Es folgt eine Zeit der Isolation auf der internationalen Bühne, wenn Albanien der ärmste Staat in Europa wird, mit zahlreichen wirtschaftlichen Problemen und Korruption, alles fuhrt zu einer Destabilisierung des Landes. Die Entfernung von der Macht des kommunistischen Führers Enver Hoxha, lost im Jahr 1991 einen institutionellen Chaos aus.

Der Zusammenbruch der Pyramidenspiele  1997,fuhrt zu einem Bürgerkrieg ,der zum Tod von 1600 Menschen  und  mehr als 6000 Verwundete bringt.

Die tiefe Krise der albanischen Gesellschaft, wird durch die Tatsache akzentuiert, dass sich in der Provinz Kosava, bewohnt  80 % von ethnischen Albaner der muslimischen Religion, wahrend die serbische Minderheit der orthodoxen Religion ist,  eine terrrorostische Bewegung, namens UCK (Befreiungsarmee des Kosovo) entwickelt. 

Die Intervention der NATO 1999 fuhrt zu einer Welle der albanischen Flüchtlingen aus dem Kosovo, bei 450 000 Menschen bewertet,was Staatsprobleme, des Landes, wo bereits ein Anstieg von Gewalt und Anarchie fördert.

Die organisierte Kriminalität, Frauenhandel und Korruption machen  aus Albanien den Staat  mit  niedrigstem Wirtschaftswachstum in Europa in den ' 90en Jahren, mit den meisten Emigranten (besonders in Italien). Ihre Zahl wird auf 600 000 von 3,3 Millionen gesamte Bevolkerungszahl 1998 geschätzt.

Albanien hat die schwierigen Probleme von Ende 2000 überwunden und befindet sich heute unter den europäischen Staaten mit einem moderaten aber stetigen Anstieg in den letzten Jahren, mit einigen europäischen und transatlantischen (NATO-Mitgliedschaft und EU) Ambitionen die aber unzureichend administrativ und politisch sind. 

Albania- country situated in the west side of the Balkan Peninsula

 

Albania- country situated in the west side of the Balkan Peninsula near the Ionian Sea and the Adriatic Sea, it occupies a complex geopolitical space where the ottoman rule left deep marks and the communism huge social problems.

After the ottoman occupation from the fifteenth century, the majority of the population turns to Islamism, but after WW2 it becomes a communist state.

 Following an isolation period, Albania becomes the poorest state in Europe, the problems created by this dictatorial regime having consequently destabilizing of the country. After Enver Hodja’s removal from power a civil war is began, leading to 1600 people dying and 6000 being injured.

The profound crisis of the Albanian society is accentuated by the fact that in the Kosovo province (inhabited by an 80% ratio of Muslim Albanians, considering that the Serbian population, a minority here, is of orthodox religion) the UCK (Kosovo Liberation Army) terrorist movement is initiating guerilla operations against the Serbian army and ethnics.

The NATO intervention from 1999 leads to the apparition of a wave of approximately 450 000 Albanian refugees in Kosovo, which amplifies Albania’s problems with an escalation of violence and chronical anarchy.

Organized crime, women trafficking and corruption make Albania the state with the lowest economic growth in Europe in the 90’s, the most emigrants, their number being estimated at 600 000 out of 3.3 million, the total population in 1998.

 Albania managed to overcome the difficult situation it was in during the late 00’s and it became one of the states with moderate growth in the last few years, having some European and transatlantic ambitions that aren’t administrated properly politically.

Adjara- rather a territory with an autonomous statute, in Georgia

 

A republic or rather a territory with an autonomous statute, included in Georgia, situated in the south-west of this country at the border with Turkey. In it live mostly Adjarians, an ethnical branch of Muslim Georgians. 

The latent tensions between Adjara and the Tbilisi government reach a climax in 2003, after in power comes Mikhail Saakasvili who wants to shut down the corrupt regime imposed by the Adjarian leader Aslan Abasidze for the past 20 years.

The ruler of the self-proclaimed republic orders Adjarian militia to destroy three strategically placed bridges over the river Choloki that connected Adjara to Georgia in order to disrupt any physical or juridical tie to Georgia but this gesture brings the country on the verge of civil war.

The Adjarian separatist leader is forced by the Batumi demonstrations (the capital of the republic) from May 2004, which are orchestrated by the Georgian authorities, to run to Moscow, thereby reestablishing the constitutional order in the place, which wanted to become the second Abkhazia.

Even so, Adjara’s statute is still uncertain, the interreligious tensions remaining active, some influence groups form Ankara and Moscow having been accused of intervening in Georgia’s internal affairs.

Georgia is an unique case in the Caucasian region because it insists very much on Euro- Atlantic integration, on being accepted into NATO in spite of Russian threats.

Abkhazia- autonomous republic in the north-west side of Georgia

 

Abkhazia- represents the type of autonomous entity that the Russian Federation politically and financially supports. They do this in order to stop the independent states resulted in 1991 from structuring solid and democratic societies.

Abkhazia is an autonomous republic situated in the north-west side of Georgia, on the foothills of the Caucasus Mountains, having the Black Sea to its west. Its two neighbors except for Georgia are Russia to its east and he Karachay-Cherkess Republic to its north.

Abkhazia is the type of post-soviet region with an uncertain statute, recognized worldwide only by Russia and Nicaragua. An autonomous republic included in the Georgian Soviet Socialist Republic ever since 1921, Abkhazia was the scene of a civil war between 1991 and 1994. During this conflict, armed Georgian forces are defeated by the Abkhazian rebels and the Russian troops from the remaining military bases. These bases are still on Georgia’s territory.

Although Georgians were the majority in Abkhazia during the soviet period, after the war 200 000 of them are forced to leave which modifies the ethnical structure of the republic in favor of the Abkhazians.

After 1994, the situation of the conflict remained politically unregulated which made for an inexistent governmental authority in this part of Georgia, this republic functioning on the ‘deep state’ principle. This happened after Abkhazia’s independence claim in 1999, the small state receiving financial support by Russia in all domains. (for ‘deep state’ see Transnistria, Moldavian Republic)

In 2008, the Georgian president Mikhail Saakasvili orders the Georgian military to retake governmental control over Abkhazia and South Ossetia, however the brutal intervention of the Russian troops in the two republics forces the Georgian’s soldiers to retreat from these territories only 6 days after the start of the offensive.

The two separatist states are recognized by the Russian Federation, being a part of it as autonomous republics. In fact, Abkhazia and South Ossetia represent enclaves on Georgia’s territory, being a part of a general strategical plan of maintaining some conflicts frozen. They guard Russia as a geopolitical shield, assuring much desired stability

Posibila Unire România-R. Moldova

Războiul Armenia-Azerbaidjan explicat

Revin cu o chestiune mai serioasă, legată de sângerosul conflict dintre Armenia și Azerbaidjan. Războiul din Caucazul de sud, este unul crud, religios și teritorial, până la capăt, fără scrupule sau sensibilități regionale. Urmăriți canalul meu de youtube, care are deja aproape 1670 de abonați, lângă care vă aștept și pe voi! Vă pupă profu’ Irașcu! 

Ingușetia o lungă istorie de luptă cu rușii

 

Ingușetia- este cea mai mică republică dintre cele 17, care alcătuiesc Federația Rusă, situată în Caucazul de Nord, între Cecenia, Osetia de Nord, Rusia și Georgia.

Are o istorie interesantă în relația cu Rusia Sovietică, ca și în Cecenia vecină, sentimentele față de marele stăpân de la nord, sunt negative și s-au lăsat tot timpul cu conflicte interne sau de graniță.  

Ceceno-ingușii au fost deportați de Stalin, după al Doilea Război Mondial, fiind acuzați de colaboraționism cu armata nazistă, când de fapt istoria a demonstrat că ei au rezistat eroic în munții lor, oprind înaintarea armatei germane.

Denis J.B. Shaw, geograf, autorul celebrei cărți Rusia în Lumea Modernă, spune că în Caucazul de Nord ,, coloniștii ruși, cazaci și ucraineni, s-au lovit de rezistența îndârjită a muntenilor de acolo”. Acest fapt se verifică atât în ceea ce privește Ingușetia, cât și  în cazul Ceceniei și al multor populații din  Munții Caucaz.

Ingușii sunt musulmani, cu un respect deosebit, însă, pentru originea lor creștină, și au fost angajați într-un conflict cu Osetia de Nord, în 1992, imediat după destrămarea URSS.

Atunci, în Osetia de Nord au avut loc epurări etnice comise de osetini cu sprijinul armatei ruse, ceea ce a dus la relocarea a peste 60 000 de inguși din Osetia în Ingușetia.

Un alt episod sângeros și trist este legat de școala din Beslan din Osetia de Nord, din 2004, când peste 385 de femei și copii au fost uciși de către rebelii teroriști inguși sau au căzut victime ca urmare a asaltului forțelor de securitate ruse.

Cu peste 1000 de ostatici luați în zilele atacului, masacrul din Beslan, este consemnat ca cel mai trist moment al războaielor care au măcinat Caucazul de Nord, după destrămarea Uniunii Sovietice.

Alte situații în care au fost incluși rebeli inguși au o directă legătură cu războaiele ruso-cecene, în care ingușii au fost de partea fraților lor de limbă și cultură, cecenii.

Anii de luptă de gherilă pentru rebelii inguși nu s-au terminat, în 2014 liderul rebel Arthur Getagazhev a fost ucis într-un atac al forțelor ruse FSB( Serviciul Federal de Securitate), iar tensiunile în creștere au dus la o decizie fără precedent a guvernului de la Moscova, și anume interzicerea dreptului la vot în Ingușetia.

Lucrurile se complică  în planul politicii internaționale, când președintele inguș Yunus-Bek Yevkurov, de orientare pro rusă, recunoaște că rebelii din țara sa luptă în Ucraina, de partea ucrainenilor, în zona Donbasului, în cel mai nou episod sângeros legat de dorințele Rusiei de a stăpâni practic toate vecinătățile sale.

Profilul acestei republici, ca de altfel al tuturor republicilor cauzaziene, este acela al unei societății sărace, dominate de corupție cronică și cu administrație incompetentă. Au loc frecvent răpiri și crime în rândul populației și al forțelor de securitate, proteste anti guvernamentale și atacuri asupra bazelor rusești.

Ultima suplimentare de forțe de securitate ruse FSB, a fost de 25 000 de soldați, așa că se vorbește din ce în ce mai mult de excesele armatei de ocupație,  dacă privim din perpectiva ingușă, ceea ce duce la deteriorarea constantă a situației drepturilor omului.

În concluzie, un alt conflict înghețat, ținut sub control  strict rusesc, care mărginește Caucazul și toată granița Federației Ruse cu zona euro-asiatică, închizând zona gri de republici cu populație musulmană și tendințe separatiste-vezi Osetia de Nord, Cecenia, Daghestan, Georgia, Kabardino-Balkară.

Conflictul azero-armean

 Conflictul azero-armean. De gândit. 16.09

📌Comuniști includ în 1923 Nagorno Karabah-ul armenesc, în Azerbaidjan, devenind astfel una dintre cele mai mari enclave din lume, împreună cu Nahicevan (exclavă/teritoriu azer din SV Armeniei). Modelul de includere a unor enclave sau teritorii locuite de o anume etnie, în interiorul unei alte republici, a permis autorităților sovietice să controleze foarte eficient tensiunile interetnice prezente pe teritoriul fostei URSS.
📌 În 1988, încă în URSS, armenii protestează, omoară și alungă din țara lor mii de azeri, azerii organizează pogromuri în Baku și în alte zone împotriva armenilor. În 1991-1994, după independență, are loc primul război. Câștigător Armenia.
📌 Azerii, neam de turci, au relații apropiate cu Ankara, au poate un sfert din gazul de pe planetă, în Marea Caspică. Baku arată azi ca și Dubaiul, și nu este întâmplător. Deși republică, seful cel mare este un tip din tribul Alyev( Ilham), capo di tutti capi, care și-a numit soția( o frumusețe!) vicepreședinte. Toate evaluările de inteligence arată că capul de pod al corupției euro-asiatice trece prin familia Alyev&comp.
📌 Banii făcuți din gazul caspic, au permis înarmarea puternică a țării, cu participarea Turciei și a altor mari fime de armanent din lume. Asta a permis câștigarea tuturor micilor războaie în Nagorno Karabah, pe care-l vor include de facto și de jure, până la urmă în țara lor, cu toată opoziția rezistenței de acolo sau a armatei armene, care ajută combatanții din enclavă de pe graniță( sunt câțiva zeci de kilometri între Armenia și NK).
📌 Armenia, din lipsă de perspective geopolitice, aflată în fundul Caucazului, a devenit un aliat al Moscovei în regiune( bază rusească la Gyumri). Gândiți-vă că la sud este neprietenul Turcia( genocidul armean organizat de turci în 1915 nu este recunoscut nici azi!), la est se află Azerbaidjan cu NK și alte zeci de mici enclave armenești, la nord este Georgia, cu un statut încert politic, după ce la putere a ajuns un partid pro-rus( 50% voturi în 2020).
📌 Recentele tensiuni și masacre dintre cele două țări, au legătură cu războiul din Ucraina. Slăbirea influenței Moscovei și o posibilă cădere a lui Putin, lasă Armenia în aer, ceea ce va permite Azerbaidjanului să-și ia înapoi Nahicevanul creând un culoar în sudul extrem și să-i alunge pe armeni din NK( 190 000 loc.)
📌 Liderul azer, cel turc și turkmen, care pun la cale un fel de lume panturcească în centrul Asiei, au fost la adunarea dictatorilor de la Samarkand( Uzbekistan) de zilele trecute, ca să ia pulsul lui...Putin. Să vadă cât de slăbit este geopolitic, ca să poată întreprinde tăvălirea Armeniei.
📌 Armenia constituie, în acest sens, un exemplu despre cum arată viziunea acestor mici republici caucaziene asupra independenței politico- economice și relația cu marele vecin de la nord, aceasta fiind una dintre marile vulnerabilități ale tuturor țărilor care au făcut parte din marele imperiu comunist al URSS, vezi Moldova cu Transnistria, Georgia cu Abhazia și Osetia de Sud, Ucraina....

Cecenia un conflict mocnit din Caucaz

Cecenia este o republică autonomă din cadrul marii Federații Ruse, aflată pe linia nordică a Munților Caucaz, având ca vecini la vest Ingușetia și Osetia de Nord, la est Republica Daghestan, la nord ținutul Stavropol din Rusia, iar la sud Georgia.

Situația Ceceniei este una singulară la nivelul cordonului de state tampon din Caucazul de Nord, fiind singura unde s-au dus două războaie civile, cel de-al doilea continuând și azi sub forma unui conflict de gherilă, cu intensități diferite.

Deși nici Ingușetia și nici Daghestan, n-au fost ferite de furia trupelor de securitate ruse(FSB), în urma unor provocări ale militanților pentru independență, ele n-au avut totuși războaie în toată regula pe teritoriul lor.

Pentru a înțelege situația extrem de tensionată din această parte a Federației Ruse, este bine de amintit că cecenii, ca și ingușii, au avut mult de suferit din partea ocupanților ruși, în ultimii 400 de ani de stăpânire.

Aceștia s-au opus cu îndârjire acțiunilor trupelor ruse și mai apoi sovietice, s-au opus creștinării forțate (cecenii sunt musulmani sufioți moderați) și chiar educației, din acest motiv ajungând poporul caucazian cu cel mai mic grad de alfabetizare. Vezi Ingușetia.

Textul ce urmează din cartea Răzbunarea geografiei de R. Kaplan este edificator: ,,…cecenii musulmani s-au împotrivit armatelor țarinei Ecaterina cea Mare la sfârșitul secolului al XVIII lea și ale tuturor țarilor de după ea, pentru că atitudinea belicos/beligerantă a acestora își trage seva din modul de viață pastoral- muntenesc, în care a umbla înarmat pentru apărarea turmelor de capre și oi era un lucru normal.

Convertiți la islamul sufiot, mult mai puțin fanatic decât alte ramuri ale credinței islamice, ei și-au apărat zeloși pământurile de rușii creștini ortodocși” spune Robert. D. Kaplan.

Și în timpul, dar mai ales după al Doilea Război Mondial, cecenii au fost acuzați de colaboraționism cu trupele naziste, fapt pentru care cea mai mare parte a poporului cecen a fost deportată în stepele Kazahstanului sau în Siberia, de unde s-au întors mai puțin de  jumătate, în urma decretului de revenire dat la câțiva ani după moartea lui Stalin, în 1957.

Moartea prin înfometare, torturile și aducerea altor grupuri etnice, în special ruși și ucraineni,  în orașele și satele cecene, au schimbat inițial structura etnică a țării, dar sentimentele anti rusești au fost puternice și transmise din generație în generație au generat o natalitate mare în rândul lor. Azi, după două războaie civile și mii de morți, la care se adaugă exodul populației rusești, Cecenia a ajuns din nou să aibă peste 90% din populație de etnie cecenă.

Primul război cecen are loc între anii 1994-1996 și s-a desfășurat pe fondul unor decizii ale politicienilor ceceni care-și doreau independența, în anii tulburi de după dezmembrarea URSS, care a avut loc în 1991.

Liderul cecen Djohar Dudaev, fost general de aviație în armata sovietică, declară Cecenia ca republică independentă și respinge orice negociere între autoritățile federale de la Moscova și noua republică, fiind singura dintre toate entitățile autonome ale Federației Ruse care refuză termenii noii constituții. Numele dat de ceceni țării lor în urma deciziei din 1992, este Republica Cecenă Icikeria.

Ca urmare a acestui refuz, în decembrie 1994, trupele de securitate ruse decid să invadeze Cecenia, ocupând în scurt timp capitala Groznîi. După bombardamente intense, care cauzează mii de morți (din nefericire mulți civili ruși care locuiau în capitală și care constituiau elita educată a republicii) s-a declanșat un val de refugiați care s-au îndreptat către toate republicile din jur.

O regrupare a forțelor lui D. Dudaev, cu ajutorul mercenarilor daghestanezi, inguși și chiar arabi, a fost suficientă pentru a recuceri capitala, ucigând sute de soldați și luând ostatici o bună parte din trupele de ocupație. Războiul devastator pentru micuța republică se încheie cu un acord de pace în 1996, care prevedea că statutul Ceceniei va fi decis până în 2001.

Pe fondul sărăciei, dezastrului economic, corupției generalizate și împărțirii țării între clanurile mafiote, în 1999 se declanșează al doilea război cecen. Între timp, în republică, se instalează la putere o camarilă cecenă pro-rusă, apărată de peste 80 000 de soldați ruși cantonați în bazele militare din apropierea capitalei. 

Numeroșii lideri ceceni pro sau anti ruși sunt asasinați în diverse moduri, cele mai cunoscute fiind cazul liderului separatist Aslan Mashadov, ucis de agenți ruși ai FSB, cu o grenadă aruncată în buncărul său, în 2005 și cel al președintelui pro-rus Ahmad Kadîrov, ucis de o bombă aflată sub tribuna VIP a stadionului din Groznîi, în 2004, la parada militară de ziua victorie armatei sovietice în al Doilea Război Mondial.

Practic acest al doilea război cecen nu s-a terminat, el continuând azi sub forma unui conflict de uzură, dus de forțele pro ruse și de forțele de securitate ruse, cu diversele grupări rebele ascunse în munții și în satele Caucazului, sau cantonați în baze secrete din țările vecine, care susțin formarea unui califat musulman în această zonă. Vezi Daghestan, Ingușetia, Osetia de Sud, Georgia, Osetia de Nord, Kabardino-Balkară.

Taiwanul și agresiunea chineză

Taiwanul este o insulă cu o suprafață apreciabilă din Marea Chinei de Sud (la limita cu Marea Chinei de Est), aflată la nord de Filipine, cunoscută oficial ca Republica Chineză, traversată prin zona centrală de linia Tropicului Racului.

Istoria sa zbuciumată capătă conotații dramatice după ce Chiang Kai Shek, liderul partidului Guomindan, reușește să-i alunge de pe insulă pe japonezi, după care declară Taiwanul, provincie a Republicii Populare Chineze.

În martie 1949 pe fondul războiului civil din China, Chiang Kai Shek, se retrage pe insula Taiwan, împreună cu guvernul său naționalist, cu 500 000 de militari și peste 1,5 milioane de chinezi. Cauza o constituie diferențele majore de viziune dintre Chiang Kai Shek  liderulul Partidului Guomindan și liderul Partidului Comunist Chinez, Mao Zedong.

Ajuns pe insulă, Chiang Kai Shek instituie legea marțială și proclamă Republica Chineză Populară a Taiwanului, lege care este este retrasă abia în 1987, când Taiwanul începe un proces de democratizare, trei ani mai târziu, în 1990 desfășurându-se primele alegeri libere. În tot acest interval, liderii Guomindan, au condus autoritar insula, reușind să transforme țara, dintr-una agrară, într-o putere industrială cu accent pe dezvoltarea noilor tehnologii.

Guvernul menține Constituția adoptată în 1947, primește un ajutor consistent financiar și militar de la SUA și de la celelalte puteri occidentale,  iar până în 1971, aceasta ocupă locul Chinei comuniste în Consiliul de Securitate al ONU.

În acest fel, Taiwanul devine unul dintre tigrii sau dragonii  asiatici, (alături de Singapore, Coreea de Sud și Hong Kong), cu o dezvoltare explozivă, o putere regională în adevăratul sens al cuvântului.

În 1971, Adunarea Generală a ONU, restabilește locul Republicii Populare Chineze, în Consiliul de Securitate, tensionând relațiile cu SUA, Franța și Marea Britanie, care doreau recunoașterea internațională a Taiwanului. În 1978, SUA  întrerupe relațiile diplomatice cu insula, în urma demersurilor categorice ale Chinei, care nu dorea și nu dorește nici azi, ca vreun stat din lume să recunoască independența Taiwanului.

Problema strâmtorii Taiwan (Formosa, după numele portughez al insulei), este încă de actualitate, în condițiile în care flota Taiwanului este foarte bine dotată, iar China, o mare putere continentală lucrează intens și investește masiv pentru a deveni o mare putere maritimă în zona Pacificului de vest( Marea Chinei de Sud, Marea Chinei de Est, Marea Galbenă).

Amenințările permanente ale Chinei, exercițiile militare făcute în apele sale teritoriale dar și în cele internaționale din proximitatea Taiwanului, plus pretențiile Chinei asupra tuturor arhipelagurilor de insule și insulițe din această regiune (Arhipelagul Spratley sau Senkaku, este cel mai bun exemplu), instituie o stare de tensiune  permanentă în zonă. 

Bonus un filmuleț  de pe canalul meu de youtube, despre pericolul celui de-al treilea Război Mondial : https://www.youtube.com/watch?v=JiN4czAxHys

Dezintegrarea Rusiei/ Războiul din Ucraina

 

19.06 2022

De gândit:

- Rusia va face implozie și se va prăbuși în jumătate de an/un an, ca o șandrama uriașă părăsită pe un câmp care seamănă cu Terra, ori se va sparge în feude, unde diverși medievali gen Kadîrov vor ucide oameni pentru distracție.

- Ucraina își va reveni foarte greu în toate domeniile( economic, social, militar, politic, medical, demografic chiar), deja are o contracție economică de 50% din PIB; Germania de Est nu este complet integrată nici acum, după ce s-au investit doar în primii 25 ani peste 2000 de miliarde de E și nu venea după un război convențional distrugător, ba chiar era cea mai dezvoltată țară comunistă.

- Aderarea la UE este o poveste pentru poporul ucrainean și moldovean, georgian nici atât, după ce guvernul de acolo s-a speriat de Putin. Mai degrabă o poveste pentru ucraineni, pentru că șansa Moldovei suntem noi( RO), cu condiția ca rămășița Armatei a XIV ea să dispară din Transnistria. Ucraina NU va fi curând stat membru, chiar dacă i se vor face concesii mari.

- Statutul de țară candidată la UE este un proces complex. Gândiți-vă că Macedonia de Nord a devenit țară candidată acum 17 ani, Muntenegru acum 14 ani, Serbia și Albania acum 13 ani. Fiecare s-a mișcat în stilul guvernărilor și al așezării legislației pe calapodul UE. Serbia chiar a luat-o razna de tot odată cu războiul ăsta, în condițiile în care are 40% șomaj și a fost evitată de investiții europene. Noi am uitat, dar acest proces este unul infernal dpdv procedural. Deci, povești de război sau postrăzboi, astea cu aderările.

- Criza cerealelor va fi una gravă în primul rând pentru Ucraina! Ce va face când rezervele din silozuri se vor goli, banii din vânzarea grânelor se vor termina pe proiecte de reconstrucție iar ce se va produce anul acesta va fi păstrat pentru nevoile interne?

- Tările care depindeau de grâul ruso-ucrainean au deja probleme alimentare mari, sunt prăbușite economic și social din cauza războaielor civile nesfârșite și dau doar 4 țări: Libia cu potențial de destabilizare a Africii de Nord( și Egiptul vecin este dependent de cerealele din Rsia și Ucraina!), Somalia ( țara unde foametea este o realitate de peste 40 de ani), Sudan( război civil, refugiați, subnutriție de 40 de ani, la care adăugați și Sudanul de Sud în oglindă) și Liban( țară cheie între Siria devastată și Israelul relativ stabil și pol de alimentare pentru gaz lichefiat pentru Europa).

- Turcia are neșansa să fie condusă de un tip cu aceleași frustrări de mare-mic dicator, nebăgat suficient în seamă, ca și Putin. Erdogan are același discurs ca sceleratul de la Kremlin. Vezi felul fals mesianic în care amenință Grecia, vezi politica de epurare din sud-est, vezi îmbățoșeniile cu privire la intrarea Suediei și Finlandei în NATO.

- Și, ne place sau nu, România devine pol adevărat de stabilitate în partea asta de lume. Prietenă cu SUA, cu Turcia, Israel, Ucraina( acum!), membră UE. Porturi mari la Marea Neagră( Constanța este un fel de Singapore al Europei de sud-est, oricum cel mai mare din Marea Neagră). Grânar al Europei! Țară din ce în ce mai influentă economic și militar. Până la Polonia și Turcia, nu există țară mai puternică în zonă, nici măcar Grecia sau Ungaria nu ne depășesc. Așa se explică prezența lui Iohannis la Kiev...

Bonus un film de pe canalul meu de youtube despre războiul din Siria: https://www.youtube.com/watch?v=Ja7AUrXeqFs

19.05.2022

De gândit:

      Dacă Putin pică, mai târziu sau mai devreme, Rusia intră într-un dezastru social/conflict/război civil fără precedent, echivalent poate cu Deceniul Negru de după căderea URSS, când a riscat propria dezintegrare.

      Dezintegrarea federației ar presupune apariția a noi 17 noi state pe harta lumii, unul mai corupt decât celălalt, unul mai totalitar și xenofob, antioccidental și revanșard decât celălalt. Ce ziceți de Republica Bașkortostan? Sună democratic, nu-i așa? Sau Buriată, de unde vin tinerii cu TAB –urile care trag în bicicliști? Sau Mordovia, Udmurtia ori Ciuvașia, din stepele Turanului?

      Rușii i-au privit pe europeni întotdeauna cu un aer de inferioritate, cu aerul  provincialului care aspiră către capitală, s-au uitat la Occident de-a lungul secolelor cu stimă, imitându-i pe europeni și luând orice aspect în care sunt diferiți ca un defect, spune A.I. Herzen, deși n-ar fi avut de ce, rușii reușind să construiască un imperiu într-un mediu continental imposibil, completează R. Kaplan. Asta ca să înțelegem mai bine mentalul profund și frustrările lor.

      Rușii iubesc autoritarismul, de aceea cred că republicile lor separate sau nu din Maica Rusie, cum le place lor etnocentrist să-i spună Federației, vor deveni niște enclave antidemocratice mafiotizate cronic. Pentru că asprimea climei, imensitatea terenului și verile relativ scurte au încurajat cooperarea și coerciția în relațiile sociale, iar pentru a supraviețui au avut nevoie de un grad mai mare de organizare, tradus într-un autoritarism care a degenerat în dictatură continuă în ultimele sute de ani-inclusiv azi! În trecut, ca și acum, această nevoie de supraviețuire a favorizat întotdeauna formele centralizate autoritare, în detrimentul formelor mai particulare, spune P. Longworth.

      Așa cum Uniunea Sovietică a fost o închisoare a națiunilor, așa a devenit astăzi Federația Rusă o închisoare a propriilor cetățeni, la început, subtil, prin media, cu propagandă soft, apoi din ce în ce mai dură, până astăzi când închisoarea are și ziduri geopolitice, o dezolantă izolare mondială, o rusofobie occidentală, cum îi spun ei victimizator.

      A fost greșit să judecăm că rușii sunt ținuți captivi de media, că sunt zombificați de propaganda  perfidă a  Kremlinului. Nu, rușii știu acum, după trei luni, zeci de mii de morți și mult șomaj generat de plecarea marilor companii, care este realitatea războiului. PIERD! Și va fi greu de mestecat asta dar și mai greu de livrat de către propagandă. Acesta va fi drumul spre dezintegrare, chiar dacă locul lui Putin va luat de un nebun kaghebist mai mare sau de unul mai moderat(!?).

      Războiul va mai dura, atâta timp cât propaganda va funcționa, cât Putin va fi viu și va apărea la televizor, cât mașina rusească de război va livra rachete peste Odessa, Nikolaev, Harkov sau Izium.Va dura până își vor da seama că revizionismul sovietic, că îmbățoșenia neoțaristă nu ține loc de economie sau loc de muncă. Cred, pentru prima DATĂ că Ucraina va elibera în timp toate teritoriile ocupate acum, inclusiv Crimeea și Donețk-ul + Lugansk, pentru că forța lor militară va fi înzecită în următoarele luni de zile.

Conflictul din Ucraina- de gândit(2)

 

 - China face un joc dublu, pe de o parte ajută Ucraina, cu bani și produce  pe de cealaltă parte cumpără tot din Rusia, tot ce poate fi cumpărat și așteaptă... Așteaptă momentul în care va interveni la toate nivelurile pentru acapararea puterii economice, a resurselor și pentru exercitarea în acest fel a influenței politice în regiune. Sper că UE și SUA va fi pregătită să suporte agresiunea comercială a unui gigant economic, care va avea toate pârghiile necesare să pună presiune pe Europa.

-          - Vom avea doi uriași poli de putere mondială SUA-UE-UK-Japonia-Coreea de Sud, care vor strânge legăturile sub adminIstrația Biden și în partea opusă China cu Rusia la rever și jumătate din rezervele mondiale de orice( numiți orice resursă și Rusia este acolo!). Se va activa în acest context mișcarea țărilor nealiniate...economic,Brazilia, India, Sud Africa, Indonezia, Pakistan și restul lumii, ca un fel de al treilea taler comercial, care va juca la ambele capete.

-          -Odată cu slăbirea Rusiei, mă aștept să renască mișcările secesioniste pentru independență din Caucazul de nord, care au produs multe probleme, atentate și tensiuni în anii ’90-2000. Aproape nimeni din zonă nu-i iubește pe ruși. Luați aminte la inguși, daghestanezi, ceceni( nu cei ai lui Kadîrov), cerchezi, karaceai, kabardini,adygei și osetini. Să nu asistăm la o DEZMEMBRARE a Federației Ruse(17 republici) după modelul URSS din 1991. Pe canalul meu de youtube despre dezmembrarea URSS: https://www.youtube.com/watch?v=39kBc8ZurII

-          - Dacă supraviețuiește războiului, Zelenski candidează pentru premiul Nobel pentru pace și pentru un statut de superstar mondial, chiar dacă Ucraina va fi prăbușită economic pentru mai bine de 10-15 ani de acum încolo. Deja România avea un PIB cu 100 mld USD mai mare decât Ucraina, înainte de a începe războiul.

-          - Crizele de isterie din magazine și benzinării nu arată decât ce vulnerabilități sociale are această țară. Câtă prostie și ignoranță la cozile acelea... România este între primii producători de petrol și gaz din Europa, deci avem resurse. La ulei de floarea soarelui, la care Ucraina era un mare producător, ca și Rusia, suntem tot pe locul 4-5 în Europa, chiar și scumpit, tot am avea ulei ( și chiar avem o duzină de fabrici de ulei în România). La cereale și chiar sare (rezerve uriașe) stăm foarte bine, chiar dacă importurile din Ucraina nu vor mai exista o perioadă, și exemplele ar putea continua.

-          -Dacă vă întrebați de ce n-a făcut implozie-incă-Rusia, răspunsul este oarecum simplu. Ei nu au criză energetică! Petrol și gaz gârlă, prețuri mici și controlate. O mai duce așa, o perioadă. În plus are 31 de reactoare nucleare, care produc 20-23% din energia țării și mari centrale hidro pe Volga și pe fluviile siberiene de unde vine alt sfert de energie electrică.

-          -În ciuda sancțiunilor internaționale, Rusia va rezista o perioadă după model nord-coreean, izolaționism, propagandă, manipulare, legături comerciale cu țări puternice, flux de mărfuri și de bani, mulți bani din China( toată granița cu China de peste 4200 de km este plină cu mall-uri chinezești, unde se ,,spală,, miliarde de dolari), din Iran( peste Caspica), din Azerbaidjan( noul EAU al zonei). Producem tot pentru noi, ne spălăm creierele între noi, n-avem nevoie de ONU, Consiliul Europei, legi internaționale. Un fel de suveranism de tip medieval, așa cum practică hauriștii de la noi.

-          -Ați observat că Ungaria micului dictator VO, este ocolită de americani și de șefii UE? Nu este pe niciun traseu diplomatic sau de securitate al NATO sau UE. Este tristețe mare la Budapesta, obișnuită să ia fața Bucureștiului, chiar și prin confuzia de la concerte. Adulația acestuI autocrat către Putin și politicile lui antidemocratice l-a (a)dus în dizgrația occidentului. Stă și plânge pe treptele centralei nucleare de la Paks, unde tehnologia și banii rușilor( împrumut de 10 mld E) nu mai ajung și nici nu cred că vor mai ajunge vreodată. Centrala de la Paks are deja 4 reactoare foarte vechi, iar Rusia mai construia  alte 2 , peste 50% din energia Ungariei vine de acolo!

-          -Dacă v-ați întrebat de ce Macron, este mai deschis și mai franc în discuții cu Putin, este pentru că Franța nu prea depinde de gazul și de figurile rușilor așa cum face Germania, pentru că are asigurat un culoar de vase metaniere care leagă Algeria de porturile  franțuzești mediteraneene, plus două conducte prin Mediterana, una via Spania, cealaltă via Italia, iar cel mai mult gaz ia din Marea Nordului( producție proprie și import Norvegia).

-          - Există un exod al rușilor, mai ales tineri dinspre Rusia spre Armenia, Georgia, tările central asiatice, acolo unde mai pot ajunge cu avionul, mașina sau trenul și unde văd ororile războiului, așa cum în Mama Rusia nu o pot face. După unele surse sunt peste 250 000 deja plecați, ca turiști!? Este o chestiune de zile/săptămâni până când rușii vor conștientiza în ce eră întunecată i-a băgat tătucul lor. Și mă refer la rușii care nu sunt total orbiți de propaganda oficială ci și-au mai păstrat un neuron și pentru lumea din afara federației.