Noua Cortină de Fier a secolului 21

Noua Cortină de Fier va fi jalonul geopolitic după care ne vom orienta în următorii 10-20 de ani. Să vedem cine și cum se va situa în noul context global post război. Cei care au nevoie de clarificări pot urmări filmul cuprinzător despre Cortina de Fier ideologic, în viziunea mea. Vă pupă proful Irașcu! Gânditul, în secolul acesta tulbure, este liber și mai ales gratis. Hai cu 2000 de subscriberi!

Conflictul din Ucraina- de gândit(2)

 

 - China face un joc dublu, pe de o parte ajută Ucraina, cu bani și produce  pe de cealaltă parte cumpără tot din Rusia, tot ce poate fi cumpărat și așteaptă... Așteaptă momentul în care va interveni la toate nivelurile pentru acapararea puterii economice, a resurselor și pentru exercitarea în acest fel a influenței politice în regiune. Sper că UE și SUA va fi pregătită să suporte agresiunea comercială a unui gigant economic, care va avea toate pârghiile necesare să pună presiune pe Europa.

-          - Vom avea doi uriași poli de putere mondială SUA-UE-UK-Japonia-Coreea de Sud, care vor strânge legăturile sub adminIstrația Biden și în partea opusă China cu Rusia la rever și jumătate din rezervele mondiale de orice( numiți orice resursă și Rusia este acolo!). Se va activa în acest context mișcarea țărilor nealiniate...economic,Brazilia, India, Sud Africa, Indonezia, Pakistan și restul lumii, ca un fel de al treilea taler comercial, care va juca la ambele capete.

-          -Odată cu slăbirea Rusiei, mă aștept să renască mișcările secesioniste pentru independență din Caucazul de nord, care au produs multe probleme, atentate și tensiuni în anii ’90-2000. Aproape nimeni din zonă nu-i iubește pe ruși. Luați aminte la inguși, daghestanezi, ceceni( nu cei ai lui Kadîrov), cerchezi, karaceai, kabardini,adygei și osetini. Să nu asistăm la o DEZMEMBRARE a Federației Ruse(17 republici) după modelul URSS din 1991. Pe canalul meu de youtube despre dezmembrarea URSS: https://www.youtube.com/watch?v=39kBc8ZurII

-          - Dacă supraviețuiește războiului, Zelenski candidează pentru premiul Nobel pentru pace și pentru un statut de superstar mondial, chiar dacă Ucraina va fi prăbușită economic pentru mai bine de 10-15 ani de acum încolo. Deja România avea un PIB cu 100 mld USD mai mare decât Ucraina, înainte de a începe războiul.

-          - Crizele de isterie din magazine și benzinării nu arată decât ce vulnerabilități sociale are această țară. Câtă prostie și ignoranță la cozile acelea... România este între primii producători de petrol și gaz din Europa, deci avem resurse. La ulei de floarea soarelui, la care Ucraina era un mare producător, ca și Rusia, suntem tot pe locul 4-5 în Europa, chiar și scumpit, tot am avea ulei ( și chiar avem o duzină de fabrici de ulei în România). La cereale și chiar sare (rezerve uriașe) stăm foarte bine, chiar dacă importurile din Ucraina nu vor mai exista o perioadă, și exemplele ar putea continua.

-          -Dacă vă întrebați de ce n-a făcut implozie-incă-Rusia, răspunsul este oarecum simplu. Ei nu au criză energetică! Petrol și gaz gârlă, prețuri mici și controlate. O mai duce așa, o perioadă. În plus are 31 de reactoare nucleare, care produc 20-23% din energia țării și mari centrale hidro pe Volga și pe fluviile siberiene de unde vine alt sfert de energie electrică.

-          -În ciuda sancțiunilor internaționale, Rusia va rezista o perioadă după model nord-coreean, izolaționism, propagandă, manipulare, legături comerciale cu țări puternice, flux de mărfuri și de bani, mulți bani din China( toată granița cu China de peste 4200 de km este plină cu mall-uri chinezești, unde se ,,spală,, miliarde de dolari), din Iran( peste Caspica), din Azerbaidjan( noul EAU al zonei). Producem tot pentru noi, ne spălăm creierele între noi, n-avem nevoie de ONU, Consiliul Europei, legi internaționale. Un fel de suveranism de tip medieval, așa cum practică hauriștii de la noi.

-          -Ați observat că Ungaria micului dictator VO, este ocolită de americani și de șefii UE? Nu este pe niciun traseu diplomatic sau de securitate al NATO sau UE. Este tristețe mare la Budapesta, obișnuită să ia fața Bucureștiului, chiar și prin confuzia de la concerte. Adulația acestuI autocrat către Putin și politicile lui antidemocratice l-a (a)dus în dizgrația occidentului. Stă și plânge pe treptele centralei nucleare de la Paks, unde tehnologia și banii rușilor( împrumut de 10 mld E) nu mai ajung și nici nu cred că vor mai ajunge vreodată. Centrala de la Paks are deja 4 reactoare foarte vechi, iar Rusia mai construia  alte 2 , peste 50% din energia Ungariei vine de acolo!

-          -Dacă v-ați întrebat de ce Macron, este mai deschis și mai franc în discuții cu Putin, este pentru că Franța nu prea depinde de gazul și de figurile rușilor așa cum face Germania, pentru că are asigurat un culoar de vase metaniere care leagă Algeria de porturile  franțuzești mediteraneene, plus două conducte prin Mediterana, una via Spania, cealaltă via Italia, iar cel mai mult gaz ia din Marea Nordului( producție proprie și import Norvegia).

-          - Există un exod al rușilor, mai ales tineri dinspre Rusia spre Armenia, Georgia, tările central asiatice, acolo unde mai pot ajunge cu avionul, mașina sau trenul și unde văd ororile războiului, așa cum în Mama Rusia nu o pot face. După unele surse sunt peste 250 000 deja plecați, ca turiști!? Este o chestiune de zile/săptămâni până când rușii vor conștientiza în ce eră întunecată i-a băgat tătucul lor. Și mă refer la rușii care nu sunt total orbiți de propaganda oficială ci și-au mai păstrat un neuron și pentru lumea din afara federației.

Va invada Rusia Moldova?

Moldova devine o zonă fără o mare miză strategică, în condițiile războiului din Ucraina. Iubesc Moldova, frații noștri de neam trebuie ajutați, dar cu acordarea de cetățenie. Atât! Teritoriul moldovenesc nu va mai conta mult timp, pentru că Rusia, dacă va câștiga, are alte obiective, gen Delta( Chilia), Bugeac, Transnistria, Marea Neagră, Tisa, etc. Urmăriți filmulețul si nu mă înjurați, situația asta este prea gravă ca să vă luați de cei ce spun adevăruri... Vă pupă proful Irașcu!

De ce Rusia nu va invada România

De ce Rusia nu va invada România niciodată? Pentru că suntem în cea mai mare alianță militară din istorie. Suntem în NATO și vom rămâne în NATO, indiferent cât de mult ne plac americanii sau nu. Asta în pofida trolilor de tip sovietic din spațiul media care sperie românii sensibili la naționalism, care laudă Maica Rusie.Gnditul este liber și gratis! Vă pupă proful Irașcu! Subscribe!

Războiul din fosta Iugoslavie.

Războiul din fosta Iugoslavie. Un subiect, greu, dificil de abordat, cu o componentă foarte tristă și sângeroasă, pentru tot ce au însemnat Balcanii anilor 90. Pentru noi românii, a fost destul de emoționant pentru că o țară pe care o apreciam, un vecin socialist, de multe ori altfel decât România, s-a destrămat în acest mod, prin implicarea armelor și prin propagarea urii etnice și a celei religioase. Au rezultat 7 state, două sunt deja în UE, unul este nerecunoscut de noi, iar celelalte  4 rămân suspendate între interesele Rusiei și vocația lor europeană, deturnată de xenofobie, ură și discriminare.Gânditul este liber și gratis! Vă pupă proful Irașcu!

Apariție editorială în format electronic- Dicționarul conflictelor lumii 1945-2019

Dicționarul conflictelor lumii 1945-2019 , Irașcu Viorel
format electronic epub și pdf,
pe google play, 
poate fi cumpărat pentru 29 de lei, de aici

https://play.google.com/store/books/details?id=Kju8DwAAQBAJ

De asemenea, dicționarul poate fi procurat, în format pdf, de pe editura LETRAS, la 33 de lei

https://letras.ro/product/dictionarul-conflictelor-lumii-1945-2019-ebook-pdf/

Aș dori să aduc în atenție și:

Ghidul mănăstirilor catolice din România: al caselor, centrelor, oratoriilor, institutelor seculare, congregațiilor și ordinelor catolice, Irașcu Viorel

poate fi cumparat pentru 17 lei , în format pdf, de aici

https://play.google.com/store/books/details?id=2kC8DwAAQBAJ

Bosnia- genocidul din Srebrenica și războiul din fosta Iugoslavie

Bosnia- genocidul din Srebrenica și războiul din fosta Iugoslavie
Vizita în Salzburgul toropit de soarele de iulie, mi-a prilejuit momente de nostalgie, trăiri intense în cetatea de pe munte dar și un moment de tristețe. 
O listă uriașă cu nume ocupa o parte a pieței centrale din acest oraș, și câțiva voluntari împărțeau hârtiuțe cu amintirea a ceea ce s-a întâmplat la Srebrenica, în Bosnia, în 1995.

Se presupune că în gropile comune au fost aruncați peste 8000 de oameni, mai ales bărbați, băieți și bătrâni, cu vârste cuprinse între 13 și 78 de ani. A fost vorba despre o tragedie absurdă, o încercare de epurare etnică, considerată ca fiind cea mai mare din Europa, de după al Doilea Război Mondial.
Mai jos, aveți povestea tragică a conflictului din Bosnia, care a pustiit această fostă republică iugoslavă, între 1990-1995.

Bosnia și Herțegovina este una dintre cele șase țări desprinse din fosta republică federativă a Iugoslaviei, după sângerosul război balcanic dintre anii 1991-1995.

Bosnia și Herțegovina reprezintă azi o republică așa-zis independentă, aflată între Croația la nord și vest, Serbia la est și Muntenegru la sud și sud-est, cu o ieșire de doar 20 de kilometric la Marea Adriatică.

De fapt, această țară are două entități rezultate în urma războiului de separare din fosta Iugoslavie, Federația Bosnia și Herțegovina și Republica Srpska, care reprezintă aproape jumătate din suprafața țării și unde trăiesc sârbii ortodocși. 

În 1991 când începe procesul de destrămare al Iugoslaviei, parlamentul de la Sarajevo, dominat de slavii musulmani, ignoră înțelegerea numită paritate tri-națională, și organizează în 1992 un referendum prin care se cerea cetățenilor să se pronunțe pentru independență.

Acest referendum este boicotat de către sârbi, și în pofida acestui lucru, parlamentul de la Sarajevo declară independeța Bosniei, deși musulmanii nu dețineau decât 45 % din populație. După alegerile pluripartite din 1990 musulmanii acaparaseră deja toate funcțiile importante din republică, ignorând protestele minorităților sârbă și croată.

Acestea au fost condițiile care au premers apariția primelor tensiuni și amenințări între cele trei grupări etno-religioase din republică, asta pe fondul unor confruntări extrem de violente care avuseseră loc între sârbi și croați pentru regiunile Krajina și Slavonia.

Început în vara anului 1992, războiul din Bosnia a avut numeroase episoade absurd și extrem de sângeroase, care au inclus masacrarea a familii și sate întregi, genociduri și ucideri în masă, cum este cel de la Srebrenița din 1995 în care peste 8 000 de musulmani, mai ales bărbați și băieți, au fost uciși și aruncați în gropi comune.

Au rezultat peste 1 milion de refugiați din toate cele trei entități bosniace, slavă musulmanaă, sârbă ortodoxă și croată catolică, distrugeri masive ale infrastructurii și zeci de mii de pierderi de vieți omenești. 

Leon Wieseltier, redactor la The New Republic, spunea: ,,Un război împotriva genocidului trebuie purtat cu furie, pentru că este purtat împotriva unei furii’ cu privire la numărul uriaș de atrocități și gropi comune descoperite în timpul, dar mai ales după încetarea războiului în 1995, ca urmare a încheierii Acordului de Dayton( SUA).

Bosnia și Herțegovina are alura unui stat artificial creat, care se menține astfel doar datorită acordurilor internaționale, presiunii  susținute ale SUA și UE și forțelor de menținere a păcii.

În plus cele două unități administrative nu colaborează absolut deloc pentru netezirea asperităților post belice, funcționând practic ca două state aflate într-un conflict mocnit. Rezultatul este vizibil, Bosnia fiind astăzi alături de Macedonia și parțial Muntenegru, una dintre cele mai sărace, mai slab dezvoltate și mai fragile democrații din zona așa numitului ,,butoi de pulbere al Balcanilor”.

Spania, o victimă în marele război global

 Țara care ocupă cea mai mare parte a peninsulei Iberice, Spania nu are sau nu este angajată în conflicte sau dispute teritoriale majore. A trecut, la mijlocul secolului trecut, printr-un război civil devastator, care a lăsat în urmă peste 1 milion de morți.

Este vorba despre marea confruntare dintre comunism( republicani susținuți de URSS, Mexic și brigăzile internaționale) și fascism( Generalul Franco, susținut de Germania și Italia), încheiată cu venirea la putere a lui Francisco Franco( declarat conducător pe viață).

După reinstaurarea democrației și a monarhiei( 1975) în nord, nord-estul Spaniei, se afirmă tot mai mult și mai violent mișcarea bascilor, care doresc recunoșterea unui stat basc independent.

Țara Bascilor este o regiune din nordul Spaniei, care se întinde și în  departamentul Pyrénées-Atlantiques, zona Biarritz( sud-vestul Franței), peste Munții Pirinei, și pe litoralul atlantic al Spaniei și Franței. Mișcarea lor armată, declarată teroristă, Euskadi Ta Askatasuna( ETA), fondată în 1959, luptă în Țara Bascilor, pentru independență, a comis până în 1998( când este semnat un armistițiu), nu mai puțin de 800 de asasinate în rândul politicienilor locali, regionali sau naționali, militarilor sau polițiștilor.

După 2000 atentatele sunt mai puține și mai soft, în sensul în care sunt anunțate telefonic, pentru a se evita pierderea de vieți omenești nevinovate, în aceeași măsură în care lupta armată este dublată din ce în ce mai mult de lupta politică pentru autonomie extinsă, după modelul Cataloniei. În 2004 au loc cele mai grave atentate teroriste din Spania, când un mic grup terorist islamic, influențat de Al Qaeda, aruncă în aer un tren într-o gară de lângă Madrid.

Deși bănuită la început, implicarea ETA este exclusă, când se dovedește că atentatele sunt comise de tineri musulmani de origine marocană. În 2011 este anunțată o încetare definitivă a focului, pentru ca un an mai târziu, ETA  să depună armele și să înceteze să mai lupte în mod violent împotriva guvernului central de la Madrid.

Autonomia extinsă a Țării Bascilor este pusă într-o nouă lumină, de recentele mișcări de stradă, referendumuri și proteste ale catalanilor, care doresc independența regiunii lor, una dintre cele mai bogate din Spania.

În aprilie 2017, la Bayonne are loc un miting al bascilor din zona franceză, care marchează astfel depunerea armelor pe care le aveau și încheierea oficială a activității și implicării armate a ramurii ETA responsabilă de atacuri teroriste.

O mică dispută are Spania cu Marocul, în privința teritoriilor spaniole de pe coasta africană, vezi Ceuta și Melila.

After Brexit- câteva păreri

sursa:europarl.ro

Pentru Uniunea Europeană momentul votului britanicilor pentru ieșirea din construcția europeană, nu putea cădea mai prost. 

Contextul era și este încă unul destabilizator din multe puncte de vedere: politica agresivă a Rusiei și imixtiunile acesteia în campaniile electorale din unele importante țări europene, catastrofa umanitară din Africa de Nord și Orientul Mijlociu sau atacurile teroriste din orașele și capitalele Europei, peste care se suprapun autoritarismul dictatorial  și derivele din Turcia lui Erdogan și criza refugiaților.

Având în vedere preocupările pentru unitatea UE, și Bruxelles-ul și Londra au tot interesul ca această ieșire să nu producă mai multe pagube economice colaterale decât ce se prognozează. 

Liderii UE trebuie să mențină  stabilitatea politică și să armonizeze punctele de vedere destul de diferite venite dinspre Budapesta sau Paris, cu privire la naționalismul unor lideri din aceste state, în timp ce liderii britanici, încearcă să dea semnale în interior dar și către partenerii comerciali externi, că ieșirea se va face calm, în trepte și pe baza unor acorduri care să nu afecteze economia regatului.

Londra pledează în continuare pentru un NATO puternic, pentru continuarea sancțiunilor la adresa Rusiei, lucruri care se întâmplau și în perioada de dinainte de Brexit, și pune în discuție o nouă rundă de negocieri cu Moscova în privința conflictului din estul Ucrainei propunând chiar soluții cu privire la criza refugiaților din Europa. 

Acest lucru arată preocuparea Londrei pentru păstrarea unei legături strânse cu toate instituțiile europene și pentru păstrarea locului important în structurile NATO.

Liderii UE nu par totuși  capabili să găsească soluții la problema negocierilor cu autoritățile britanice deși se declară dispuși la negocieri dure. Blocul comunitar are de făcut față la numeroase provocări interne, mai ales că urmează alegeri importante în Germania și Franța, dar și provocări externe, legate de ascensiunea discursului anti Europa al liderului turc Erdogan, de problema celor peste 2 milioane de refugiați pe care Turcia îi are cazați pe teritoriul său și care constituie un element de șantaj la adresa Bruxelles-ului. 

Mecanismele greoaie din interiorul UE și imobilismului instituțiilor europene, duc la imposibilitatea luării unor decizii rapide, în momente hotărâtoare, iar acest lucru împreună cu numeroase legi impuse de la centru, au accentuat dorința britanicilor de a ieși de sub tutela europeană. Asta în cazul în care cei 2-3% dintre englezi care au înclinat balanța chiar și-au pus așa problema. Mă îndoiesc insă că au avut această capacitate de analiză și de sinteză( și mă refer strict la procentul de mai sus!).

Mai nou, după semnarea de către regină a actului care consfințește Brexit-ul( și după momentul invocării art.50, de la Bruxelles), au apărut cereri de reluare a referendum-ului de separare a Scoției de Regatul Unit, act care a ținut cu sufletul gură o întreagă Europă în 2014, așa că și Londra se confrunță cu provocări uriașe. Provocări pe care le va aduce 2017 și anii următori în contextul alegerilor căștigate de Donald Trump în SUA, despre care se știe că a susținut campania de ieșire din UE a Marii Britanii.

Kosovo un stat care trăiește din orgolii etno-religioase

Un stat tânăr, apărut în 2008, în urma conflictului sârbo-kosovar, situat între Serbia la nord, Muntenegru și Albania la vest și Macedonia la sud.

În 1389, în zona Kosovopolje din sudul fostei Iugoslavii, are loc o bătălie foarte importantă între armatele sârbe și cele otomane, bătălie din care sârbii ies înfrânți și care pecetluiește soarta acestei țări pentru următorii aproximativ cinci sute de ani. 

Este transformată în provincie a Imperiului Otoman, câțiva ani mai târziu.
Azi, în zona de sud a fostei Iugoslavii, după ani de lupte și atentate teroriste se naște un nou stat, în care populația de origine albaneză deține un procent de 90%, iar sârbii doar 10 %.

Bătălia de la Kosovopolje reprezintă momentul în care turcii încep să impună religia musulmană locuitorilor sârbi sau albanezi, cei mai mulți dintre albanezi acceptă această nouă religie, ceea ce le conferă un alt statut în fața stăpânirii otomane, în timp ce sârbii nu renunță la religia ortodoxă (asta include și o latură religioasă a conflictului, pe lângă cea etnică).
Aceste elemente creează cadrul unor acțiuni de separare pe criterii etnice și religioase între sârbii care, deși erau în minoritate în această zonă, ei conduceau practic Iugoslavia de atunci.
După 1990 când statul iugoslav se destramă, în Kosovo apar mișcări de protest și grupări teroriste, care cer eliberarea kosovarilor de sub dominația sârbă, cea mai cunoscută este UCK- Armata de Eliberare din Kosovo, care inițiază lupte împotriva armatei sârbe, soldate cu mii de morți (inclusiv gropi comune și epurare etnică, din ambele părți) și cu peste 700 000 de refugiați kosovari (în special, în Albania și în Macedonia vecină), în aprilie 1999.
După retragerea sau mai bine zis, îndepărtarea de la putere a lui Slobodan Miloșevici și apoi după moartea acestuia, se creează condițiile pentru ca această republică autonomă din sudul Serbiei să-și declare independența în februarie 2008(multe state au recunoscut independența țării, la cererea SUA, dar nu și România, Spania, Slovacia sau Cipru- țări cu probleme etnice recunoscute).
Forțele ONU rămân în dispozitiv, numindu-se în continuare KFOR (Kosovo Force), forțe care numără și soldați și jandarmi români.
Iată cum visul naționaliștilor sârbi de a crea o mare Serbie, care să includă enclavele sârbești din Bosnia, Croația sau Macedonia, este destrămat, în așa măsură încât teritoriul sârbesc este ciopârțit azi și redus la o suprafață nesemnificativă în raport cu aspirațiile lor naționaliste.
Ambițiile politice și naționaliste ale lui Slobodan Miloșevici și ale altor politicieni sârbi, lipsa de viziune politică, implicarea Rusiei care a găsit aici teren fertil pentru acțiuni anti occidentale, administrarea haotică a tensiunilor etnice, au înjumătățit practic teritoriul Serbiei.

Azi, Kosovo este cea mai săracă țară din Europa, instituțiile democratice sunt încă în curs de înființare și de consolidare, tensiunile etnice amenință permanent statbilitatea tării, iar dependența de ajutorul financiar extern se perpetuează și fac din Kosovo un stat artificial, un stat asistat, care trăiește din orgolii etnice și religioase.