Südafrika-das Land befindet sich in der geografischen Region mit dem gleichen Namen

 

Südafrika-das  Land befindet sich  in der geografischen Region mit dem gleichen Namen, zwischen dem indiaschen Ozean und dem Atlantik, gilt heute als  meist reichster  und  entwickeltster afrikanischer Staat. Dieses Land  war 52  Jahre lang(zwischen 1945 und 1992) wegen der Apartheidpolitik( Rassentrennung der Schwarzen), das Ziel der politischen und wirtschaftlichen Embargos, seitens der internationalen Gemeinschaft.

Ab 1948 verschlechtert sich mit der  neuen   Macht des Premierministers Daniel F. Malan  die politische und soziale Situation der schwarzen Mehrheit, Politik, die die Rassenabsonderung des jungen Staates betont und beschleunigt.

Die schwarze  Bevölkerung, die im Grunde in einer modernen Sklaverei lebt, gruppiert sich um den Afrikanischen Nationalkongress, der unter der Leitung von Albert John Luthuli und Nelson Mandela ist. Er kämpft mit allen Mitteln um absolut grundsatzliche Rechte und Freiheiten zu erhalten.

Diese schweren,ungeregelten, wirtschaftlichen und politischen Situationen, die das südafrikanische soziale Umfeld verschlechtern, erzeugen als nächstes Spannung zwischen verschiedenen ethnischen Gruppen. Einige  der blutigsten fanden in den frühen ' 90er Jahren statt.Gegner – die Anhänger des Afrikanischen Nationalkongresses, einen Zeitraum von Nelson Mandela,bantuursprunglich (einschließlich aus der Gefangenschaft) gefuhrt   und Inkatha-Anhänger zuluursprunglich  (das ist die größte ethnische Gruppe) mit Untergruppen, Kwazulu, Lebowa, Gazankulu Kwandbele, unter der Leitung von Mangosuthu Buthelezi.

Obwohl heute an der Macht, leidet die schwarze Bevölkerung immer noch unter  Armut und mangelnde Bildung, auch nach mehr als 20 Jahren seit dem Sturz des autoritären Regimes der weißen Bevölkerung. Der letzte weisse  Präsident war Frederik w. de Klerk 1993,der  zusammen mit Nelson Mandela, für Demokratisierungsbemühungen und die  Beseitigung der Apartheidsauswirkungen von dem Nobelpreiskomitee ausgezeichnet wurde.

Dieses absurde politische System ging so weit, bis zur Regelug der ,,auf welcher Seite der Straße Schwarze gehen mussen,, oder  die Markierung  der Zonen und Eingange, wo deren Zugang verboten war. Die Ausbeutung der schwarzen,  von der weißen Bevölkerung führte zu unzähligen Tragödien in Gold, Kohle oder Uranbergwerke, Tragödien die von niemandem  jemals ubernommen wurden. So wie nicht jeder, je für die Tausenden von Toten aus den Ghettos von Johannesburg, Drifted oder Pretoriei, antwortete ist die gegen das System und sogar heftig behauptet, Zugang zu Bildung, Gesundheit oder das Wahlrecht.

Die meisten AIDS-Patienten in Afrika, verzeichneten die '80, z. B. Großstädte in Südafrika. Zeichnen und den Massenmord an Khoikhoi (zusammen mit Gebüschmenschen sind indigene Bevölkerung aus den Wüstengebieten des südlichen Afrikas) von Buren (heute als Afrikaaner, Nachkommen der englischen, deutschen und niederländischen).

 

Monumentul migrației din Piața San Pietro, Vatican

Piața San Pietro este un spațiu turistic prin excepție, însă poate avea valențe spirituale doar dacă rezonezi cu slujbele religioase de acolo, cu încărcătura prezenței Papei, colonadele lui Bernini sau cu monumentul proaspăt instalat acolo. Monumentul ,, Îngeri fără șă știe” al unui artist canadian, închinat refugiaților și migranților din toate timpurile, este răvășitor în toate sensurile, mai ales că prezintă copii, bătrâni, tineri, femei și bărbați, care aparțin tuturor etniilor, raselor,culturilor și religiilor lumii. Pentru că refugiul sau migrația nu țin cont de aceste criterii, cei patru cavaleri ai apocalipsului își revarsă puterea în lume, fără să țină cont că esti creștin, iudeu, animist sau negru , roșu, galben sau alb. O evocare plină de simțăminte umane, din Piata San Pietro, pe care o recomand tuturor celor ce ajung acolo.

Cum fotbalul, cocosul si diamantele ucid

O postare pe youtube despre cauzele ciudate ale unor războaie din ultimul secol, care au generat multă durere în regiunile unde au avut loc.

Nobelul pentru pace primit de doi activiști pentru drepturile femeilor violate. Lista Nobelului pentru Pace.

sursa:stirileprotv.ro

Un medic congolez  și o fată din minoritatea yazidi din Irak, au primit Nobelul pentru pace, luptând, fiecare pe partea lui, pentru drepturile femeilor violate în zonele de conflict. În ambele zone, estul Republicii Democrate Congo( zona Kivu în mod special) și în Irakul central-nordic unde locuia minoritatea yazidi(Mosul), se înregistrau zeci de violuri pe ORĂ, după care femeile erau vândute ca sclave. 

Asta în condițiile în care prin unele țari, creștine în proporție de 95%,- de exemplu Românica centenară- se consumă energii și bani pentru a combate comunitatea LGBT( 0,02% din populație, probabil). 
În schimb, în problema violurilor, a copiilor născuți în urma acestor abuzuri sau în cazul familiilor abuzate de SOȚ, nu există  dezbatere și nici nu se consumă milioane de euro pe prevenție sau pe consiliere și tratamente.

Lista laureaților la Premiul Nobel pentru Pace de după al doilea Război Mondial, 2018-1946

      2018- Denis Mukwege și Nadia Murad, vezi R.D. Congo și Irak

      2017-  Campania Internațională pentru Eliminarea Armelor Nucleare/ International Campaign to Abolish Nuclear Weapons (ICAN)

      2016 –, vezi R.D Juan Manuel Santos, vezi Columbia

      2015 – Cvartetul pentru Dialog Național, vezi Tunisia

      2014 – Kailash Satyarthi și Malala Yousafzai, vezi Pakistan

      2013 – Organizația pentru Interzicerea Armelor Chimice

      2012 – Uniunea Europeană

      2011 – Ellen Johnson Sirleaf, Leymah Gbowee, vezi Liberia și Tawakkul Karman(Yemen)

      2010 – Liu Xiaobo, vezi China

      2009 – Barack Obama(SUA)

      2008 – Martti Ahtisaari, vezi Indonezia

      2007 – Al Gore și Comisia ONU pentru climat (Giec)

      2006 – Muhammad Yunus și Grameen Bank, vezi Bangladesh

      2005 – Mohammed El Baradei( Egipt) și Agenția Internațională pentru Energie Atomică( AIEA)/  International Atomic Energy Agency 

      2004 – Wangari Maathai, vezi Kenya

      2003 – Shirin Ebadi( Iran)

      2002 – Jimmy Carter(SUA)

      2001 – Organizația Națiunilor Unite și Kofi Annan

      2000 – Kim Dae-jung, vezi Coreea de Sud

      1999 – Médecins Sans Frontières( Medici fără Frontiere)

      1998 – John Hume,  David Trimble( Irlanda de Nord-Regatul Unit)

      1997 – International Campaign to Ban Landmines/ Campania Internațională pentru Eliminarea Minelor Antipersonal, Jody Wiliams( SUA)

      1996 – Carlos Filipe Ximenes Belo, José Ramos-Horta, vezi Timorul de Est

      1995 – Pugwash Conferences on Science and World Affairs, Joseph Rotblat, (Conferințele Pugwash cu privire la Știință și Afaceri Mondiale) 

      1994 – Yasser Arafat( OEP), Șimon Peres, Itzhak Rabin, vezi Palestina și Israel

      1993 – Frederik de Klerk, Nelson Mandela, vezi Africa de Sud

      1992 – Rigoberta Menchú Tum, vezi Guatemala

      1991 – Aung San Suu Kyi, vezi Myanmar

      1990 – Mihail Gorbaciov- vezi Federația Rusă

      1989 – Al 14-lea Dalai Lama-Tenzin Gyatso,vezi Tibet, China

      1988 – United Nations Peacekeeping Forces(Forțele ONU pentru Menținerea Păcii- Căștile Albastre)

      1987 – Óscar Arias Sánchez, vezi Nicaragua și Costa Rica

      1986 – Elie Wiesel(România)

      1985 – Organizația "Medicii lumii pentru prevenirea războiului nuclear" (International Physicians for the Prevention of Nuclear War)

      1984 – Desmond Tutu(Africa de Sud)

      1983 – Lech Wałęsa, vezi Polonia

      1982 – Alfonso García Robles(Mexic), Alva Myrdal(Suedia)

      1981 – Office of the United Nations High Commissioner for Refugees( Înaltul Comisariat ONU pentru Refugiați)

      1980 – Adolfo Pérez Esquivel( Argentina)

      1979 – Maica Tereza(Albania, India)

      1978 – Anwar al-Sadat(Egipt), Menachem Beghin( Israel), vezi Egipt

      1977 – Amnesty International

      1976 – Mairead Corrigan, Betty Williams, vezi Irlanda de Nord

      1975 – Andrei Saharov( Rusia)

      1974 – Seán MacBride( Irlanda), Eisaku Sato( Japonia)

      1973 – Lê Ðức Thọ (Vietnam- premiu refuzat), Henry Kissinger( SUA), vezi Vietnam

      1971 – Willy Brandt (Republica Federală Germania)

      1970 – Norman Borlaug (SUA)

      1969 – Organizația Internațională a Muncii

      1968 – René Cassin( Franța)

      1965 – UNICEF- United Nations Children's Fund (Fondul Internațional pentru Urgențe ale Copiilor al Națiunilor)

      1964 – Martin Luther King(SUA)

      1963 – International Committee of the Red Cross( Comitetul Internațional al Crucii Roșii), League of Red Cross Societies (Crucea Roșie Internațională)

      1962 – Linus Pauling(SUA)

      1961 – Dag Hammarskjöld( Suedia)

      1960 – Albert Lutuli( Africa de Sud)

      1959 – Philip Noel-Baker( Marea Britanie)

      1958 – Georges Pire( Belgia)

      1957 – Lester Bowles Pearson( Canada)

      1954 – Office of the United Nations High Commissioner for Refugees( Înaltul Comisariat al ONU pentru Refugiați)

      1953 – George C. Marshall(SUA)

      1952 – Albert Schweitzer( Germania)

      1951 – Léon Jouhaux(Franța)

      1950 – Ralph Bunche( SUA)

      1949 – Lord Boyd Orr, director FAO(Organizația pentru Agricultură și Alimentație a Națiunilor Unite/ Food and Agriculture Organization for United Nations)

      1947 – Friends Service Council, American Friends Service Committee (Consiliul de Serviciu al Prietenilor, Comitetul de Serviciu al Prietenilor din America)

      1946 – Emily Greene Balch, John R. Mott( SUA)