Se afișează postările cu eticheta Orientul Mijlociu. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Orientul Mijlociu. Afișați toate postările

sâmbătă, 15 iulie 2023

Algerien - ist ein Staat im Nordafrika, im Gebiet von Maghreb

 

Algerien - ist ein Staat im Nordafrika, im Gebiet von  Maghreb, wo auch Marokko und Tunesien liegen, das einen breiten Ausgang zum Mittelmeer hat. Algerien konfrontierte sich seit mehr als 20 Jahren mit einem Bürgerkrieg, der die  fundamentalistische Islamische Bewegung,das sogenannte Islamische Rettungsfront, den von dem Nationalbefreiungsfront durch Frankreich unterstuzten Regierungen entgegensetzt.

Obwohl sie als Gewinner in freien Wahlen  1991 auftauchten, konnten die FSI Islamisten nicht die Kraft ubernehmen, weil sowohl die  Interessen Frankreichs und der Europäischen Union für Öl und besonders algerier  Gas ,als auch die politische Sicherheit im Gebiet, sich vor dem Argument der  freien Wahlen setzte.Es folgte ein Buergerkrieg zwischen FIS Anhaenger und Regierungskraefte ,der bis 2000 eine Zahl von ueber 200000 Opfer hinterlies.


Nach den Wahlen  1999, die von Abdelaziz Bouteflika gewonnen wurden, werden die Bandenkämpfergruppen ermutigt, ihre Waffen abzugeben. Bis 2002 werden grosse Bemühung abgelegen, um die Zahl der Rebell-Gruppen und  der Terroristenangriffe zu sinken.
Ein anderer  empfindlicher Moment der zarten algerischen Demokratie war  die Reform des ,, Arabischen Fruehlings ", die 2011 anfangt,und  die zu  Protesten  geführt hat. Diese waren aber durch  kluge, von der Regierung getoffene Maßnahmen geringert. Es ist so vermieden worden, die Destabilisierung des Staates und der Falles der Regierung, so wie es in Tunesien, Libyen oder Ägypten geschah.

Mit dem Fortschritt von Al-qaeda und ISIS (ISIL) im Nordafrika, erscheint in Algerien die terroristische Organisation Mourabitoun,Teil einer größeren Organisation,  der Islamische Magreb, der seine Zugehoerigkeit  zum Al-qaeda ankündigt. Diese rebelle Organ isation löste eine Reihe von terroristischen Angriffen, mit Geiseln, auf einigen Erdölinstallationen im südlichen Teil von Algerien, aber auch in den Ländern Sahel (Burkina Faso, Mali, Niger) aus.Das ganze fuhrt zum  vorläufigen Aufhören der Erdgaslieferungen und implizit zu  ökonomischen Problemen.
Diese Terroristaktionen  mit Einfluß in der magrebischen Gesellschaft führen zur Destabiliserung des teilweise gewuesteten  Gebiets, eigentlich der ganzen  Saharawuste, was auch den Streit mit ihren Nachbarn  betont. Einer  der Gründe  dafur ist auch die Zugehorigkeit einiger Einheimischen  zu der Bewegung Al Mourabitoun, die die  gegenwärtigen Grenzen nicht in Betracht ziehen, und die ihre eigene Tagesordnung der Kampfe haben. Sieh Burkina Faso, Mali, Niger, den Tschad.
Außerdem gibt es im Südwesten des Landes sharawi  Flüchtlinglager aus dem Westlichem Sahara (praktisch ganze Städte, gut definiert, weil sie in  
mehr als 40 Jahren gegrundet wurden), die,  die  marokkanische Herrschaft daneben nicht akzeptiert haben.

Algerien hat in diesem kalten Konflikt den Status des Gastlandes für Fluechtlinge deswegen, wird nicht vermutet, dass es den Westen saharieschen Rebelltruppen geholfen hätte. Algerien  hat einen Grenzkonflikt auch mit Libyen im ost-sudlichen Teil des Gebiets wegen Erdol und Gas, so wie mit Marokko entlang der Grenze im NV,  sudliches Gebiet, das den Atlas-Bergen beinahe ist.

miercuri, 31 mai 2023

Afghanistan- Land‚ das zwischen dem Nahen Osten und Indien- Pakistanesischer Raum liegt

 

Afghanistan- Land‚ das zwischen dem Nahen Osten und Indien- Pakistanesischer Raum liegt,wird von Arnold Toynbee,“ die Kreuzung der antiken Wege "aufgrund seiner geopolitischen Lage im Nahen Osten genannt. Im Osten liegt der große muslimische Nachbar Pakistan, Ort wo  mehrere afghanische Taliban-Führer Zuflucht suchten, ständige Quelle des islamischen Fundamentalismus. Im Westen liegt Iran  und im Norden die Republiken der ehemaligen Sowjetunion, Usbekistan, Tadschikistan und Turkmenistan. 

Ein enger territorialer Korridor,  Wakhan genannt, bietet eine isolierte und seltsame Verbindung mit China ,genauso wie es in Namibien der Caprivi Korridor macht .Beide sind geerbte koloniale Entwürfe, die die  Spannungen mehr verschärfen als verringern. Afghanistan-ist von zahlreichen Kriege zwischen den Volksgruppen gepragt, vor allem nach der Unabhängigkeitsverkundigung im Jahre 1919, als es  Monarchie wird, und ab 1973, wenn es sich Republik unter der Führung von Muhammad Daud deklariert. Es wird zum Schauplatz von Machtkämpfen zwischen den konservatoren Islamer und den reformierenden Parteien, die durch die beiden militärischen Großmächte (Sowjetunion und USA) in die ' 80er Jahre unterstützt werden.

Im Jahr 1979 fordert der neue Staatsleiter Babrak Karmal das Eingreifen der sowjetischen Armee an, um die politische Situation in diesem stark divisiertem Land zu regeln.  Das Angreifen der sowjetischen Truppen hat  aber als Ergebnis einen noch groseren Chaos und die neun Kriegsjahren hinterliessen  bis 1988 (das Jahr des Abzugs der sowjetischen Truppen) über 15.000 tote  Soldaten und teilweise den Verlust des ideologischen  Einfluss, den die Sowjetunion  in der Zone sich gewünscht hätte.

Der ausgedehnte  Bürgerkrieg erzeugt ein Wettrüsten der über 20 ethnischen Gruppen (Tadschiken, Pushtuni in allen Regionen, Usbeken, Turkmenen  im Norden und Hazara in der Mitte, Beluchi im Suden,oder Hindus), die durch die USA ( gleichzeitig mit den Mujahedinii und den Talibanen) unterstuzt werden. Hundert Millionen aus den CIA Kontos gingen besonders zu den Tadschikenstaemme im Extremnorden und den Pushtuni weil sie erfolgreich  und determiniert mit den sowjetischen Truppen kampften. 

Gleichzeitig unterstützt Sowjetunion die kommunistische  Regierung und andere ahnlichen politischen  Gruppen. Die direkte Folge ist einerseits der Lebensverlust von uber 1,5 Millionen Personen,andererseits die 5 Millionenzahl Flüchtlinge am Ende der sowjetischen Besatzung, in Pakistan und Iran und ,sowie riesige Sachschäden. Folglich der zahlreichen Friedensabkommenversuche und des ONU-Einsatzesendet der Krieg . Zur Macht kommen die Mujahedini und die radikalisierten Talibanen , die in kurzer Zeit eine islamische Republik mit einer harten inneren Politik einrichten, in der Grundrechte und Freiheiten eingeschrankt werden.

Der Ruckzug  der Sowjeten im Jahre 1988 stellte einen Wendepunkt in der Auflösung des afganischen Staates dar, da  die Finanzierung kam jetzt aus  Saudi Arabien, Ägypten und  auch Israel.Das ermöglichte die Bildung von kleinen, gut ausgestatteten Armeen, die sich später in den Jahren 2000  als schwere Muhlsteine im Krieg zwischen den USA und den talibanische Al Qaedamitglieder erwiesen. Der  Umgang der talibanischen Regierung mit dem Al Qaeda Führer, Osama Bin Laden und die Hilfe der  terroristischen Anschläge sowohl aus der Hauptstadt von Kenia (Nairobi) im Jahr 1998, als auch das WTC seit September 2001, führte zu einer klaren USA-Reaktion und zur Koalition gegen den Terrorismus. Zu  der Koalition gehoren Soldaten aus Ländern auf allen Kontinenten, darunter auch Rumänien.

Heute entfaltet sich  die Autorität der Regierung und des Präsidenten  (Hamid Karzai, der erste demokratisch gewählt, und seit  2014, Ashraf Ghani) kaum uber die Grenze von Kabul. Sonst haben Leiter der autoproklamierten Regionenchefs und Mitglieder der gefürchteten Panjshairi Mafia (das Opium-Geschäft, wo  das Land weltweit führend in der Produktion ist)die Kontrolle über 80 % des Territoriums. Die durchschnittliche Lebenserwartung in Afghanistan ist 44 Jahre , das Niveau der Urbanisierung ist unter 30 % und im  Human Development Index, befindet sich dieses Land auf den letzten Plätzen.  Nur ein Fünftel der Bevölkerung hat Zugang zu sauberem Trinkwasser  und das Niveau der Alphabetisierung ist etwa 28  %. Diese Elemente zeigen einen zusammenbrechenden Staat als Folge der kontinuierlichen Kriege im letzten Jahrhundert.

Laut Robert Cooper ist Afghanistan ein vormoderner Staat, eine Art ,,Terra Nullius "mit nominellen Souveränitäten, wo verschiedene ethnische oder religiöse Gruppen (siehe Khazar-Lage im Zentrum des Landes,aufgrund  aktueller Zugehorigkeit zum sunnitischen Gebiet religios verfolgt), das Gebiet auf feudalen Prinzipien organisiert. Die Situation in diesem Land ist nach wie vor, extrem unstabil,der  Aufstand der Talibaner ist noch sehr aktiv (die letzten Angriffe im Januar 2018  destabilisieren das Land wieder), die Opiumsmafia ist noch sehr stark, der Einfluss des Irans und Pakistans steigt  unter der verarmten Bevölkerung.

Wahrend Vorsitzender Ashraf Ghani ständig Anrufe an dem aktuellen Anführer der Talibanen, Maulvi Haibatullah Akhunzadah für Friedensverhandlungen macht, wollen sie direkte Gespräche mit USAs militärischen Kraften und Ofiziallen, die sie als ,,Fremdherrschaft "betrachten. Der Bürgerkrieg fuhrt trotz einiger zaghaften demokratischen Entwicklungen, im Zusammenhang mit freien Wahlen oder starken Institutionen, durch eine gemeinsame Anstrengung der Allianz gegen den Terrorismus, weiterhin.

Positive Ergebnisse  der, von der Koalitionskräften gegen den Terrorismus getoffenen Maßnahmen,die von den USA angeführtwurden, sind sichtbar. Beispiele-das medizinische System ist besser entwickelt, fast 6 Millionen Flüchtlinge aus den Nachbarländern sind in ihre Häuser zurückgekehrt, es gibt  eine relativ starke und gut ausgebildete und ausgerüstete Armee, sowie über 8 Millionen  schulbesuchende Kinder, darunter 3 Millionen Mädchen.


luni, 29 mai 2023

Afghanistan –country situated between the Middle East and the Indian-Pakistani Space


Afghanistan –country situated between the Middle East and the Indian-Pakistani Space and named by Arnold Toynbee ‘crossroads of the ancient world’ thanks to its geopolitical position in the Greater Middle East.

 To its east lies the great Muslim neighbor Pakistan, where many Taliban afghan leaders took refuge, permanent source of Islamic fundamentalism. West of Afghanistan lies the Iran of Shia faith and north of it, the former soviet republics, Uzbekistan, Tajikistan and Turkmenistan.

A narrow territorial corridor called Wakhan assures an isolated and odd connection with China, just like the Namibian Caprivi Strip, both of them being inherited colonial creations which amplify the ethnic tensions more then they fix them, (see Namibia).

Afghanistan is shattered by numerous interethnic wars, especially after proclaiming its independence in 1919 when it becomes a monarchy. After 1973 when it declares itself a republic under the leadership of Muhammad Daud, Afghanistan becomes the scene of struggles for power between the Islamic conservatory parties and the reformatory ones backed up by the two great military powers (USSR and USA) from the 1980’s.

In 1979, the new president, Babrak Karmal solicits the intervention of the soviet army in order to fix the political situation in this country which was powerfully divided between tribes. The soviets’ involvement results in more chaos. They lose until 1988 (the year of their retreat) over 15 thousand troops and their ideological influence which they would have wanted to use in the region.

The civil war generates a race for arming the over 20 ethnical and religious groups in the region: Tajiks as well as Uzbeks and Turkmens in the north, Pashtuns and Hazara in the center, Baloch in the south and Hindus. These are helped by the US, which also support the Mujahedeen and Taliban. Hundreds of millions of dollars from CIA accounts went to the Tajik tribes from the further north and to the Pashtun, because they were the ones that fought with determination and success against the soviet troops.


 At the same time, the USSR supported the communist government, which has as consequences loss of human lives (1.5 million civils), 5 million refugees at the end of the soviet occupation spread all around Pakistan and Iran and huge material damage.

After the numerous peace treaties and the UN intervening end the war, power goes to the Mujahedeen and the radical Taliban that proclaim an Islamic republic with a harsh internal policy, which hinder fundamental rights and liberties.

The retreat of the soviets was the moment when things complicated because Saudi Arabia, Egypt and Israel started funding various ethnic groups. This allowed for the creation of small armies which proved to be hard to defeat in the USA’s war with the Taliban.

The association of the Taliban government with the Al Qaeda leader, Osama Bin Laden and the help given in the terrorist attacks in the Kenyan capital, Nairobi, in 1998 and the WTC in 2001 gave birth to the USA’s violent answer and the foundation of a coalition against terrorism whose members span countries all over the world.

Nowadays, the government’s and the president’s authority (Hamid Karzai, the first one democratically elected followed by Ashraf Ghani in 2014) barely exceeds the Kabul’s margins. In other parts of the country, self-proclaimed regional rulers and members of the feared Panjshiri mafia (opium business, domain where the country is the world leader) have control over more than 80% of the territory.

The medium life expectancy in Afghanistan is 44 years, the urbanization rate is below 30% and in the UN’s Human Development Index this country is somewhere near the last places. Only a fifth of the population has access to potable water and the alphabetization rate is only 28%. All these elements signify a collapsing state because of the continuous wars in the last century.

According to the classification by Robert Cooper, Afghanistan is a pre-modern state, a kind of ‘terra nullius’ where the different ethnic and religious groups (see the Hazara people’s situation from the country’s center, religiously persecuted because of their belonging to the Sunni current) organize the land based on feudal principles.

This state’s conflict’s situation is an extremely volatile one, the Taliban insurgency still being very active (the last terrorist attacks from January 2018 with booby-trapped cars destabilize the country), the opium mafia being very strong and the Iran’s and Pakistan’s influence growing amongst the poor population.

President Ashraf Ghani is making constant appeals to the Taliban leader, Maulvi Haibatullah Akhunzadah regarding truces or peace negotiations, however they desire direct conversations with US officials, who they consider “foreign occupation’’. The civil war continues despite the timid democratic evolutions regarding free will and the creation of powerful institutions with the help of the coalition against terrorism  

The positive results of the measures taken by the aforementioned coalition lead by the United States are also visible. The medical and education systems look better now. Nearly 6 million refugees from the neighboring countries have returned to their homes; there exists a pretty strong, well-trained and equipped army and over 8 million children who go to school including 3 million girls.

sâmbătă, 24 septembrie 2022

Daghestan- cazanul conflictual al Caucazului de nord

 Daghestan este una dintre republicile Federației Ruse din nordul Caucazului, cu o ieșire largă în partea de est la Marea Caspică. Vecinii Daghestanului sunt Azerbaidjanul și Georgia la sud, Cecenia la vest și republica autonomă Kalmukă la nord.

Daghestanul este una dintre republicile nord caucaziene considerată sursă de tensiuni etnice și fundamentalist-religioase, bântuită de o corupție endemică, care alimentează o economie subterană mai puternică decât cea de suprafață.

Daghestanul este o republică recunoscută pentru componența sa etnică extrem de diversă, cu două grupuri mari de populație împărțite în nenumărate alte subgrupuri. Domină grupul etno-lingvistic nord caucazian(75%) care este format din avari, dargini, lezgini, laci, ceceni și tabasarani, urmat de grupul populațiilor turcice, format din kumici, azeri și nogai. Pe lângă aceștia, în republică locuiește și o minoritate rusă care nu este de neglijat.

Daghsetanul este considerat un teritoriu periculos unde se desfășoară de mulți ani un război surd de gherilă, un război civil de joasă intensitate, între forțele islamiste care doresc instaurarea unui emirat al Caucazului, unde legea supremă să fie Sharia și forțele conservator-tradiționaliste, de sorginte musulmană sufistă, susținute de puterea de la Moscova.

Insurgența din Munții Caucazului, este susținută și de  mișcările fundamentaliste din Cecenia. Aceasta din urmă este vinovată de un episod sângeros din istoria recentă a acestei republici.

În 1999 grupuri de ceceni înarmați, conduși de Samil Bashayev-un lider cecen foarte cunoscut- au intrat în Daghestan cu scopul de a constitui Republica Islamică Daghestan, dar sunt respinși de armata rusă, care folosește momentul ca motiv de a invada a doua oară Cecenia și a pune capăt celui de-al doilea război ruso-cecen, vezi Cecenia.

Tensiunile din Daghestan și din capitala Makhachkala reizbucnesc cu putere în 2010, și în doi ani zona devine epicentrul luptelor și atentatelor teroriste din nordul Caucazului, ceea ce aduce țara în pragul unui război civil, între numeroasele grupuri etnice și religioase( chiar în cadrul aceleiași religii).

Sunt consemnate numeroase atacuri cu bombă și mașini capcană, uciderea unor clerici, persecuții religioase, atacuri ale unor lupi singuratici, schimburi de focuri între forțele de poliție sau ale FSB și milițiile ascunse bine în munții din Caucaz, care aici, la granița cu Azerbaidjanul, ajung la peste 4400 de metri, fiind alimentate cu arme și mulți bani de către grupurile islamiste cecene.

vineri, 16 septembrie 2022

Conflictul azero-armean

 Conflictul azero-armean. De gândit. 16.09

📌Comuniști includ în 1923 Nagorno Karabah-ul armenesc, în Azerbaidjan, devenind astfel una dintre cele mai mari enclave din lume, împreună cu Nahicevan (exclavă/teritoriu azer din SV Armeniei). Modelul de includere a unor enclave sau teritorii locuite de o anume etnie, în interiorul unei alte republici, a permis autorităților sovietice să controleze foarte eficient tensiunile interetnice prezente pe teritoriul fostei URSS.
📌 În 1988, încă în URSS, armenii protestează, omoară și alungă din țara lor mii de azeri, azerii organizează pogromuri în Baku și în alte zone împotriva armenilor. În 1991-1994, după independență, are loc primul război. Câștigător Armenia.
📌 Azerii, neam de turci, au relații apropiate cu Ankara, au poate un sfert din gazul de pe planetă, în Marea Caspică. Baku arată azi ca și Dubaiul, și nu este întâmplător. Deși republică, seful cel mare este un tip din tribul Alyev( Ilham), capo di tutti capi, care și-a numit soția( o frumusețe!) vicepreședinte. Toate evaluările de inteligence arată că capul de pod al corupției euro-asiatice trece prin familia Alyev&comp.
📌 Banii făcuți din gazul caspic, au permis înarmarea puternică a țării, cu participarea Turciei și a altor mari fime de armanent din lume. Asta a permis câștigarea tuturor micilor războaie în Nagorno Karabah, pe care-l vor include de facto și de jure, până la urmă în țara lor, cu toată opoziția rezistenței de acolo sau a armatei armene, care ajută combatanții din enclavă de pe graniță( sunt câțiva zeci de kilometri între Armenia și NK).
📌 Armenia, din lipsă de perspective geopolitice, aflată în fundul Caucazului, a devenit un aliat al Moscovei în regiune( bază rusească la Gyumri). Gândiți-vă că la sud este neprietenul Turcia( genocidul armean organizat de turci în 1915 nu este recunoscut nici azi!), la est se află Azerbaidjan cu NK și alte zeci de mici enclave armenești, la nord este Georgia, cu un statut încert politic, după ce la putere a ajuns un partid pro-rus( 50% voturi în 2020).
📌 Recentele tensiuni și masacre dintre cele două țări, au legătură cu războiul din Ucraina. Slăbirea influenței Moscovei și o posibilă cădere a lui Putin, lasă Armenia în aer, ceea ce va permite Azerbaidjanului să-și ia înapoi Nahicevanul creând un culoar în sudul extrem și să-i alunge pe armeni din NK( 190 000 loc.)
📌 Liderul azer, cel turc și turkmen, care pun la cale un fel de lume panturcească în centrul Asiei, au fost la adunarea dictatorilor de la Samarkand( Uzbekistan) de zilele trecute, ca să ia pulsul lui...Putin. Să vadă cât de slăbit este geopolitic, ca să poată întreprinde tăvălirea Armeniei.
📌 Armenia constituie, în acest sens, un exemplu despre cum arată viziunea acestor mici republici caucaziene asupra independenței politico- economice și relația cu marele vecin de la nord, aceasta fiind una dintre marile vulnerabilități ale tuturor țărilor care au făcut parte din marele imperiu comunist al URSS, vezi Moldova cu Transnistria, Georgia cu Abhazia și Osetia de Sud, Ucraina....


duminică, 21 august 2022

Conflictul din Kurdistan- butoiul cu pulbere din Orient

 

Kurdistanul  este o regiune destul de omogenă din punct de vedere etno-cultural, situată în inima geografică a ceea ce numim Orientul Mijlociu. Kurzii sunt un popor turcic, cu o limbă care face parte din familia limbilor iraniene, înrudită cu osetina din zona Caucazului.

Teritoriul ocupat de kurzi se sprijină, din punct de vedere geografic, pe munții Caucaz-Ararat spre nord, Munții Zagros spre sud, Munții Taurus la vest, marele platou deșertic sirian la sud, având în partea centrală marele lac tectonic Van (din Turcia).

Țările în care se află minorități kurde sunt Turcia( Bakur-Kurdistanul turcesc), unde se afl[ cei mai mulți, în jur de 20 de milioane, concentrați în sud-vestul Anatoliei, în Siria(Rojava-Kurdistanul sirian) de nord, în partea de vest a Iranului ( Rojhiklat- Kurdiatnul iranian) și o mare minoritate în Irakul de nord( Başȗr-Kurdistanul irakian). Minorități mai mici sunt în Armenia, Azerbaidjan, Caucaz și Europa unde au organizații  civice foarte bine puse la punct.

Singurul stat în care kurzii au drepturi recunoscute și o regiune autonomă federală este Irakul, în timp ce în Turcia se refuză inclusiv denumirea de Kurdistan, deși sunt multe districte unde sunt numai kurzi, ceea ce a determinat apariția Partidului Muncitorilor din Kurdistan( PKK) considerat organizație teroristă. Pogromuri împotriva kurzilor au loc încă din 1925, de pe timpul lui Mustafa Kemal Atatürk.

În Iran minoritatea kurdă este recunoscută, iar în Siria este persecutată și exilată în alte state din cauza războiului civil.

Kurzii, care își spun kurmagi, doresc crearea unui stat independent care să reunească toate zonele locuite de ei, acest lucru nefiind agreat de SUA, Rusia sau UE, și cu atât mai puțin de statele unde aceștia au comunități etnice puternice, singurul unde se bucură de o autonomie extinsă fiind Irakul, conform noii constituții, adoptată după înlăturarea de la putere a lui Saddam Hussein.

De altfel în Irak, ca și în Turcia azi, kurzii au fost marginalizați, uciși, expulzați sau acuzați de terorism, astfel că au avut loc cel puțin două insurecții ale forțelor kurde, împotriva regimurilor irakiene(1943-1945, 1961-1975).

Partidul Muncitorilor din Kurdistan ce activează în Turcia de sud-est, este o organizație politică și armată care a luptat în deceniul sângeros, 1980-1990, cu armata și poliția turcă, prin toate mijloacele, având ca rezultat moartea a zeci de mii de kurzi și distrugerea a sute de așezări din sud –vestul Turcieiîn urma bombardamentelor aviației turce dar și numeroase victime în rândul civililor turci, victime ale atentatelor sinucigașe sau cu mașini capcană din marile orașe turcești.

Cel mai cunoscut lider kurd este Abdulah Öcalan, arestat în 1999 și condamnat la moarte în Turcia, pedeapsa a fost comutată la închisoare pe viață, după ce această țară a renunțat la pedeapsa cu moartea.

Între 1990 și 2004, a existat o oarecare relaxare a relațiilor, minoritatea kurdă reușind chiar să intre în parlamentul de la Ankara, însă venirea la putere a radicalului președinte Erdogan, a încheiat această perioadă,  chiar cu riscul deteriorării relațiilor cu UE, și al exacerbării sentimentului naționalist kurd.

În Irak a fost creată o forță armată/ miliție extrem de puternică și de bine organizată și înarmată numită Peshmerga( în traducere: Spre moarte) care luptă cu succes în teatrul de operațiuni din Siria, împotriva Statului Islamic( ISIS/ISIL/Daesh).

Milițiile Peshmerga și mai nou, YPG (Unitățile de Apărare a Poporului, în kurdă: Yekîneyên Parastina Gel) sunt acuzate de guvernul Turciei că ar alimenta grupările extremist –teroriste PKK din zonele muntoase de graniță din sud-estul Anatoliei, ceea ce amplifică tensiunile dintre guvernarea tot mai autoritară al lui  Recep Tayyip Erdoğan și președintele Masud Barzani, liderul Kurdistanului autonom irakian.

luni, 18 aprilie 2022

Noua Cortină de Fier a secolului 21

Noua Cortină de Fier va fi jalonul geopolitic după care ne vom orienta în următorii 10-20 de ani. Să vedem cine și cum se va situa în noul context global post război. Cei care au nevoie de clarificări pot urmări filmul cuprinzător despre Cortina de Fier ideologic, în viziunea mea. Vă pupă proful Irașcu! Gânditul, în secolul acesta tulbure, este liber și mai ales gratis. Hai cu 2000 de subscriberi!


luni, 21 martie 2022

Conflictul din Ucraina- De gândit (1)

 

Selecție de pe fb-ul personal. 

De gândit:

-        - 24.03. Odessa este capătul de pod la războiului, al celui de sud, cel puțin. Este un oraș foarte iubit de ruși( rusificat aș spune, dpdv turistic) și poți spune că Putin nu-l va bombarda puternic. Sceleratul acesta a ucis însă sute de etnici ruși din Harkov, Herson, Mariupol, fără să-i pese vreun moment. Nu uitați că el s-a dus peste Ucraina ca să-i salveze pe etnicii ruși din cele două republici separatiste în special și din Ucraina în general! Odessa va avea ori soarta Mariupolului ( istrugere totală) ori va fi asediat până la epuizarea resurselor. Sper să nu rămână picior de copil, femeie sau bătrân în Odessa, bărbații pot lupta și rezista la nevoie. Asediul poate dura luni de zile, este un oraș care avea 1 milion de locuitori.

- Toată lumea vorbește de raderea de pe fața Terrei a orașului Mariupol. Despre asediul de o lună, despre drama populației civile de acolo. Corect! Să vă amintesc de asediul din Sarajevo, care a durat aproape 4 ani, nicio clădire nu a rămas neatinsă (Parlamentul și Biblioteca centrală au ars cu totul!), erau date în medie 330 de bombe pe zi, sârbii distrugeau sistematic orașul, criza de alimente a dus la lucruri imposibil de scris, un ou era cumpărat cu greutatea lui în aur,etc. Aceeași naționaliști sârbi, care acum urlă antivaccin lângă Nole sau ies în piețele din Belgrad să scandeze pro-Putin. Părerea mea este că Serbia și-a pus, prin poziționarea lângă Rusia, lacăt la orice tip de colaborare (nicidecum aderare) cu Europa civilizată. Nici măcar Lukașenko, nu a organizat demonstrații pro invazie, ba chiar a avut rețineri, sârbii în schimb sunt acum, de partea greșită a istoriei. Vezi aici Destrămarea Iugoslaviei, pe canalul meu de youtube: https://www.youtube.com/watch?v=Cfhk5u2LzKg

- Negocierile sunt o mare gogoașă propagandistică de ambele părți. Fiecare le încearcă dar nimeni nu este dispus să cedeze, pentru că lipsa de încredere este viscerală. Și chiar dacă s-ar întâmpla minunea încheierii unui acord, ce sau cine mai are încredere în Putin? Ce garanții poate oferi acest individ că punctele negociate într-un acord de pace sau măcar într-un ceasefire vor fi respectate de armata rusă? Contează și cu cine negociezi. Criminalul de la Kremlin, n-are scrupule, n-are milă, n-are reguli (de război măcar), eu n-aș merge nici pe același trotuar cu el, darămite să negociez...

- De altfel, Rusia are o lungă istorie de acorduri de care a uitat sau pe care cu greu le-a respectat. Să vă spun despre episodul garanțiilor pe care ni le-a oferit înainte de Războiul de Independență, și de care  a cam uitat după aceea? După lungi și intense intervenții ,,și-au amintit” ce ne promiseseră dacă intrăm alături de ei contra otomanilor. După pacea de la San Stefano( unde țara noastră nu a fost aceeptată ca parte beligerantă, dee,  interesele marilor țări nu se puteau împiedica de un ciot), România a avut nenumărate intervenții pe lângă țar și Gorceakov pentru a respecta integralitatea teritoriilor românești și să ofere garanția că nu va pretinde niciun teritoriu de la tânăra țară din nordul Balcanilor.

- S.P. Huntington, vorbea în Ciocnirea civilizațiilor și refacerea ordinii mondiale, din 1996 despre Rusia ca despre un stat sfâșiat, un stat care se modernizează fără să se occidentalizeze, pentru că nu împărtășește cu Europa modelul de dezvoltare economică și culturală. Consideră că este un stat ne-occidental, inima lumii ortodoxe, care va intra în conflicte viitoare, conflicte ce vor avea drept cauze ciocnirile civilizaționale, culturale, și nu cele ideologice sau economice( deși cel de azi are și aceste componente). Noua ordine mondială și noua cortină de fier este consecința acestui baleiaj între lumi, pe care Rusia l-a administrat-prost și autoritar-zeci de ani, cu punctul de irumpere acum. Acum se scrie cu adevărat viitorul acestui stat, care în orice ecuație planetară va avea același model, de stat sfâșiat cultural.

-Discursul lui Biden de sâmbătă seara poate însemna două lucuri, ori anunță sfârșitul unui război fratricid, local, între țări, absurd și inept, dintr-o regiune a lumii, ori anunță ceva mult mai mare și mai important, un război -al treilea?- care poate aduce multe distrugeri. Un al treilea atipic, pentru că va fi dus de o lume întreagă împotriva unui singur și unic agresor. Bine, dacă luăm cele patru state amețite care mai votează la ONU pentru Rusia iese de o alianță crizată și alienată. Belarus, care poate avea soarta Ucrainei dacă mișcă în front, Coreea de Nord, natural, ca între dictaturi, Eritreea un stat cu un regim sângeros, fără instituții democratice, foarte asemănător cu Rusia și Siria condusă de Assad, care  îi datorează lui Putin rămânerea la putere.

-Mă gândesc dacă rusul de rând, care are cât de cât acces la vreo sursă externă de informare, se întreabă cum de o lume întreagă s-a întors de o lună împotriva țării sale? Cum, ce s-a întâmplat de toate țările care erau considerate prietene au ezitări acum? De ce mesjele lui Putin sunt din ce în ce mai belicoase, mai propagandistice, mai apăsate? De ce o operațiune specială militară durează de cinci ori mai mult decât cea din Georgia din 2008 sau ca cea din Crimeea? Unde este glorioasa armată roșie și bravii săi militari, care au apărat țara aceasta micuță și pacifistă, în multele războaie pe care ei și conducătorii lor kaghebiști nu le-au dorit....?


  C   

marți, 24 august 2021

Ce se întâmplă în Afganistan?

Ce se întâmplă în Afganistan? Pe canalul meu de youtube, am alcătuit un filmuleț cu tot ceea ce am înțeles eu din drama acestui popor. Nu urmăriți greșelile sau inadvertențele, știu că sunt. Să ne concentrăm pe cauze și efecte, locale, regionale sau globale. Gânditul este liber și gratis! Și constat asta din ce în ce mai puțin, la mulți dintre locuitorii României de azi, care luptă cu un inamic occidental si anti -in general. Inamicul este în lipsa noastră de informare și înțelegere a lumii în care trăim. Iar filmulețele de genul acesta și altele asemenea, vin să dea la o parte buruienile din fundamentalismul nostru ...academic( dacă mă înțelegeți)!Vă pupă proful Irașcu!


duminică, 19 ianuarie 2020

Apariție editorială în format electronic- Dicționarul conflictelor lumii 1945-2019

Dicționarul conflictelor lumii 1945-2019 , Irașcu Viorel
format electronic epub și pdf,
pe google play, 
poate fi cumpărat pentru 29 de lei, de aici

https://play.google.com/store/books/details?id=Kju8DwAAQBAJ

De asemenea, dicționarul poate fi procurat, în format pdf, de pe editura LETRAS, la 33 de lei

https://letras.ro/product/dictionarul-conflictelor-lumii-1945-2019-ebook-pdf/

Aș dori să aduc în atenție și:

Ghidul mănăstirilor catolice din România: al caselor, centrelor, oratoriilor, institutelor seculare, congregațiilor și ordinelor catolice, Irașcu Viorel


poate fi cumparat pentru 17 lei , în format pdf, de aici




vineri, 3 ianuarie 2020

Potențialul destabilizator al Iranului, sămânța de conflict

În contextul uciderii generalului iranian de către SUA, și a unui posibil conflict deschis în Golf, mă gândesc la potențialul destabilizator pe care-l are Iranul în regiune.
Deși curentul șiit este relativ minoritar, Iranul a reușit să înarmeze, să potențeze orgoliile antisioniste și să planteze în diferite țări sămânța războiului.
După ce citiți textul, eliminați din context SUA și veți avea imaginea unui Iran super influent în Orient care presară tensiuni peste tot, din spațiul pericaspic până în Bab-el Mandeb:

- susținerea guvernului alawit de la Damasc precum și a unor miliții kurde care luptau împotriva ISIS;
- susținerea demonstrațiilor anti guvernamentale din Bahrain( fost fief regal iranian) dar și din Kuweit, Liban, EAU și Irak( până de curând),
-susținerea milițiilor Houthi din Yemen, care luptă împotriva guvernului susținut de saudiți, fiind la fel de responsabil de război și de criza umanitară de acolo, ca și oponenții lor suniți arabo-americani;
-susținerea triburilor secesioniste din Belucistanul pakistanez, care doresc autonomie/independență și luptă pentru asta pe calea armelor( livrate de triburile de balochi bogate din Iran);
- posibilitatea de a opri traficul comercial petrolier din strâmtoarea Ormuz, care nu este proprietate iraniană, jumătatea cealaltă a strâmtorii este în posesia Omanului, dar chiar și așa dacă vor, pot bloca tot acolo;
- susținerea grupării teroriste Hezbollah, din sudul Libanului și a bombardamentelor către nordul Israelului, poveste veche și fără sfârșit, cred eu; protejarea Hamasului și înarmarea acestuia din Fâșia Gaza;
- susținerea grupărilor șiite și a guvernului de aceeași orientare de la Bagdad, ceea ce explică uciderea generalui chiar în Irak;
- implicarea în Afganistan, în guvernarea talibanilor și înarmarea diverselor triburi și a milițiilor acestora din vestul statului;
- adăugăm ieșirea din acordul nuclear, conflictul geopolitico-orgolios cu Arabia Saudită, pentru hegemonia în zonă, contactele cu altă dictatură politică religioasă din spațiul caspic, Azerbaidjan, implicarea în finanțarea multor organizații teroriste din Africa sau Asia de Sud Est.
Ei, cum este acum? Nu cumva Iranul este un fel de SUA al Golfului Persic? Departe de mine gândul de a credita SUA cu intenții super curate, dar măcar gândesc cu neuronii mei , n

vineri, 5 octombrie 2018

Nobelul pentru pace primit de doi activiști pentru drepturile femeilor violate. Lista Nobelului pentru Pace.

sursa:stirileprotv.ro
Un medic congolez  și o fată din minoritatea yazidi din Irak, au primit Nobelul pentru pace, luptând, fiecare pe partea lui, pentru drepturile femeilor violate în zonele de conflict. În ambele zone, estul Republicii Democrate Congo( zona Kivu în mod special) și în Irakul central-nordic unde locuia minoritatea yazidi(Mosul), se înregistrau zeci de violuri pe ORĂ, după care femeile erau vândute ca sclave

Asta în condițiile în care prin unele țari, creștine în proporție de 95%,- de exemplu Românica centenară- se consumă energii și bani pentru a combate comunitatea LGBT( 0,02% din populație, probabil). 
În schimb, în problema violurilor, a copiilor născuți în urma acestor abuzuri sau în cazul familiilor abuzate de SOȚ, nu există  dezbatere și nici nu se consumă milioane de euro pe prevenție sau pe consiliere și tratamente.


Lista laureaților la Premiul Nobel pentru Pace de după al doilea Război Mondial, 2018-1946

*      2018- Denis Mukwege și Nadia Murad, vezi R.D. Congo și Irak
*      2017-  Campania Internațională pentru Eliminarea Armelor Nucleare/ International Campaign to Abolish Nuclear Weapons (ICAN)
*      2016 –, vezi R.D Juan Manuel Santos, vezi Columbia
*      2015 – Cvartetul pentru Dialog Național, vezi Tunisia
*      2014 – Kailash Satyarthi și Malala Yousafzai, vezi Pakistan
*      2013 – Organizația pentru Interzicerea Armelor Chimice
*      2012 – Uniunea Europeană
*      2011 – Ellen Johnson Sirleaf, Leymah Gbowee, vezi Liberia și Tawakkul Karman(Yemen)
*      2010 – Liu Xiaobo, vezi China
*      2009 – Barack Obama(SUA)
*      2008 – Martti Ahtisaari, vezi Indonezia
*      2007 – Al Gore și Comisia ONU pentru climat (Giec)
*      2006 – Muhammad Yunus și Grameen Bank, vezi Bangladesh
*      2005 – Mohammed El Baradei( Egipt) și Agenția Internațională pentru Energie Atomică( AIEA)/  International Atomic Energy Agency 
*      2004 – Wangari Maathai, vezi Kenya
*      2003 – Shirin Ebadi( Iran)
*      2002 – Jimmy Carter(SUA)
*      2001 – Organizația Națiunilor Unite și Kofi Annan
*      2000 – Kim Dae-jung, vezi Coreea de Sud
*      1999 – Médecins Sans Frontières( Medici fără Frontiere)
*      1998 – John Hume,  David Trimble( Irlanda de Nord-Regatul Unit)
*      1997 – International Campaign to Ban Landmines/ Campania Internațională pentru Eliminarea Minelor Antipersonal, Jody Wiliams( SUA)
*      1996 – Carlos Filipe Ximenes Belo, José Ramos-Horta, vezi Timorul de Est
*      1995 – Pugwash Conferences on Science and World Affairs, Joseph Rotblat, (Conferințele Pugwash cu privire la Știință și Afaceri Mondiale) 
*      1994 – Yasser Arafat( OEP), Șimon Peres, Itzhak Rabin, vezi Palestina și Israel
*      1993 – Frederik de Klerk, Nelson Mandela, vezi Africa de Sud
*      1992 – Rigoberta Menchú Tum, vezi Guatemala
*      1991 – Aung San Suu Kyi, vezi Myanmar
*      1990 – Mihail Gorbaciov- vezi Federația Rusă
*      1989 – Al 14-lea Dalai Lama-Tenzin Gyatso,vezi Tibet, China
*      1988 – United Nations Peacekeeping Forces(Forțele ONU pentru Menținerea Păcii- Căștile Albastre)
*      1987 – Óscar Arias Sánchez, vezi Nicaragua și Costa Rica
*      1986 – Elie Wiesel(România)
*      1985 – Organizația "Medicii lumii pentru prevenirea războiului nuclear" (International Physicians for the Prevention of Nuclear War)
*      1984 – Desmond Tutu(Africa de Sud)
*      1983 – Lech Wałęsa, vezi Polonia
*      1982 – Alfonso García Robles(Mexic), Alva Myrdal(Suedia)
*      1981 – Office of the United Nations High Commissioner for Refugees( Înaltul Comisariat ONU pentru Refugiați)
*      1980 – Adolfo Pérez Esquivel( Argentina)
*      1979 – Maica Tereza(Albania, India)
*      1978 – Anwar al-Sadat(Egipt), Menachem Beghin( Israel), vezi Egipt
*      1977 – Amnesty International
*      1976 – Mairead Corrigan, Betty Williams, vezi Irlanda de Nord
*      1975 – Andrei Saharov( Rusia)
*      1974 – Seán MacBride( Irlanda), Eisaku Sato( Japonia)
*      1973 – Lê Ðức Thọ (Vietnam- premiu refuzat), Henry Kissinger( SUA), vezi Vietnam
*      1971 – Willy Brandt (Republica Federală Germania)
*      1970 – Norman Borlaug (SUA)
*      1969 – Organizația Internațională a Muncii
*      1968 – René Cassin( Franța)
*      1965 – UNICEF- United Nations Children's Fund (Fondul Internațional pentru Urgențe ale Copiilor al Națiunilor)
*      1964 – Martin Luther King(SUA)
*      1963 – International Committee of the Red Cross( Comitetul Internațional al Crucii Roșii), League of Red Cross Societies (Crucea Roșie Internațională)
*      1962 – Linus Pauling(SUA)
*      1961 – Dag Hammarskjöld( Suedia)
*      1960 – Albert Lutuli( Africa de Sud)
*      1959 – Philip Noel-Baker( Marea Britanie)
*      1958 – Georges Pire( Belgia)
*      1957 – Lester Bowles Pearson( Canada)
*      1954 – Office of the United Nations High Commissioner for Refugees( Înaltul Comisariat al ONU pentru Refugiați)
*      1953 – George C. Marshall(SUA)
*      1952 – Albert Schweitzer( Germania)
*      1951 – Léon Jouhaux(Franța)
*      1950 – Ralph Bunche( SUA)
*      1949 – Lord Boyd Orr, director FAO(Organizația pentru Agricultură și Alimentație a Națiunilor Unite/ Food and Agriculture Organization for United Nations)
*      1947 – Friends Service Council, American Friends Service Committee (Consiliul de Serviciu al PrietenilorComitetul de Serviciu al Prietenilor din America)
*      1946 – Emily Greene Balch, John R. Mott( SUA)

UN official days about conflicts

          27 january        International Holocaust Remembrance Day                                                                       ...