Angola- state situated in Southern Africa, with a wide coastline

 

Angola-  state situated in Southern Africa, with a wide coastline. To its north, it has a border with the Democratic Republic of Congo, to its east with Zambia and to its south with Namibia.

The Angolan state was the scene of a civil war in 1975 when it proclaimed itself the People’s Republic of Angola. The People's Movement for the Liberation of Angola (MPLA), which had won the war, put Angola on its way to becoming a communist society, being supported by the ‘peacekeeping troops’ sent by Cuba and the USSR.

At the same time, another armed group that had a political party, the National Union for the Total Independence of Angola (UNITA), was backed by the regime ruling South Africa and the international community.

A third faction going by the name of the National Front for the Liberation of Angola (NFLA), which was actually financed by the dictator Salazar’s Portugal, beneficiated from the help of communist Romania and other ‘friendly’ countries, with them receiving ammunition and weapons.

After a peace agreement between the bigger parties, NFLA and UNITA, mediated by Portugal and the UN in 1991, free elections are organized under international surveillance. This conflict in fact pitted against each other the two doctrines of the modern world, communism and capitalism, left behind 500 000 deaths and caused major damage to the Angolan economy.

Angola has a border dispute with the People’s Republic of Congo regarding the region of Cabinda. This is a territory located near where the Congo River flows into the Atlantic Ocean and they fight for control over it because both countries want the commercial and strategical advantages its position offers.

Cabinda is the exact definition of an exclave, being a country’s territory that is situated in another country or between two countries. Cabinda was named for a while Portuguese Congo and is a prosper region with a lot of petrol where rebel groups that wanted their independence from Angola activate. Even when it was destabilized by the civil war in 1975, Angola did not allow the factions from Cabinda to separate from it.

Südafrika-das Land befindet sich in der geografischen Region mit dem gleichen Namen

 

Südafrika-das  Land befindet sich  in der geografischen Region mit dem gleichen Namen, zwischen dem indiaschen Ozean und dem Atlantik, gilt heute als  meist reichster  und  entwickeltster afrikanischer Staat. Dieses Land  war 52  Jahre lang(zwischen 1945 und 1992) wegen der Apartheidpolitik( Rassentrennung der Schwarzen), das Ziel der politischen und wirtschaftlichen Embargos, seitens der internationalen Gemeinschaft.

Ab 1948 verschlechtert sich mit der  neuen   Macht des Premierministers Daniel F. Malan  die politische und soziale Situation der schwarzen Mehrheit, Politik, die die Rassenabsonderung des jungen Staates betont und beschleunigt.

Die schwarze  Bevölkerung, die im Grunde in einer modernen Sklaverei lebt, gruppiert sich um den Afrikanischen Nationalkongress, der unter der Leitung von Albert John Luthuli und Nelson Mandela ist. Er kämpft mit allen Mitteln um absolut grundsatzliche Rechte und Freiheiten zu erhalten.

Diese schweren,ungeregelten, wirtschaftlichen und politischen Situationen, die das südafrikanische soziale Umfeld verschlechtern, erzeugen als nächstes Spannung zwischen verschiedenen ethnischen Gruppen. Einige  der blutigsten fanden in den frühen ' 90er Jahren statt.Gegner – die Anhänger des Afrikanischen Nationalkongresses, einen Zeitraum von Nelson Mandela,bantuursprunglich (einschließlich aus der Gefangenschaft) gefuhrt   und Inkatha-Anhänger zuluursprunglich  (das ist die größte ethnische Gruppe) mit Untergruppen, Kwazulu, Lebowa, Gazankulu Kwandbele, unter der Leitung von Mangosuthu Buthelezi.

Obwohl heute an der Macht, leidet die schwarze Bevölkerung immer noch unter  Armut und mangelnde Bildung, auch nach mehr als 20 Jahren seit dem Sturz des autoritären Regimes der weißen Bevölkerung. Der letzte weisse  Präsident war Frederik w. de Klerk 1993,der  zusammen mit Nelson Mandela, für Demokratisierungsbemühungen und die  Beseitigung der Apartheidsauswirkungen von dem Nobelpreiskomitee ausgezeichnet wurde.

Dieses absurde politische System ging so weit, bis zur Regelug der ,,auf welcher Seite der Straße Schwarze gehen mussen,, oder  die Markierung  der Zonen und Eingange, wo deren Zugang verboten war. Die Ausbeutung der schwarzen,  von der weißen Bevölkerung führte zu unzähligen Tragödien in Gold, Kohle oder Uranbergwerke, Tragödien die von niemandem  jemals ubernommen wurden. So wie nicht jeder, je für die Tausenden von Toten aus den Ghettos von Johannesburg, Drifted oder Pretoriei, antwortete ist die gegen das System und sogar heftig behauptet, Zugang zu Bildung, Gesundheit oder das Wahlrecht.

Die meisten AIDS-Patienten in Afrika, verzeichneten die '80, z. B. Großstädte in Südafrika. Zeichnen und den Massenmord an Khoikhoi (zusammen mit Gebüschmenschen sind indigene Bevölkerung aus den Wüstengebieten des südlichen Afrikas) von Buren (heute als Afrikaaner, Nachkommen der englischen, deutschen und niederländischen).

 

South Africa- state situated in the geographical region with the same name

 

South Africa- state situated in the geographical region with the same name between the Indian Ocean and the Atlantic Ocean, considered nowadays the richest and most developed African country.

This state was for 52 (1945-1992) years the target of political and economical embargos because of the black racial segregation policy called apartheid.

Beginning in 1948, the political and social situation of the black majority aggravates as Prime Minister Daniel F. Malan comes into power. He accentuates the racist policy of the young state.

The discriminated part of the people, being in a state of modern slavery, group around the African National Congress organized and lead by Albert John Luthuli and Nelson Mandela and fight using all means to obtain equalitarian rights and fundamental liberties.

These living conditions that alter the south African social environment generate tensions between ethnic groups. The ones with the bloodiest outcomes took place around the 90’s when adepts of the African National Congress lead by Nelson Mandela of Bantu origin (other Bantu groups: Xhosa, Sotho, Tswana, Tsonga) were pitted against Inkatha followers of Zulu origin (this being the most numerous ethnicity) with its subgroups consisting of kwazulu, gazankulu, kwandbele and lebowa lead by Mangosuthu Buthelezi.

Although they are in power today, the black population still suffers from poverty and lack of education even 20 years after the fall of the white authoritarian regime. The last white president want Frederik W. de Klerk to whom the Nobel Prize for peace has been awarded in 1993 along with Nelson Mandela for their efforts to democratize and diminish the effects of the apartheid.

The absurdity of that political system went as far as to dictate which side of the street a black man was allowed to walk on or to areas where they were forbidden to go. The exploitation of the discriminated race lead to countless tragedies in the gold, coal or uranium mines for whom no one ever answered just like no one was ever held accountable for the murdered people in Johannesburg’s, Durban’s or Pretoria’s ghettos who were striving for access to the education and medical system and for voting rights. For example, the highest AIDS infection rate were recorded in the 80’s in the great African cities suburbs.

The extermination of the Khoikhoi population and Bushmens tribes (indigenous people in the desert areas of South Africa) by the Afrikaner is also worth mentioning.

De ce are Africa de Sud 3 capitale

Chiar așa! De ce are o țară 3 capitale? Urmăriți într-un minut și jumătate, pe canalul meu de youtube, explicația cu privire la Africa de Sud. Vă pupă proful Irașcu!

Geopolitica. Un playlist cu videoclipuri de pe canalul meu de youtube

Lesotho, cea mai clasică enclavă africană

Lesotho este un stat minuscul din regiunea sud-africană, cunoscut mult timp sub numele de Basutoland, de la populația basuto, de origine bantu. Regatul Lesotho își declară independența în 1966 sub acest nume, ieșind din zona de influență colonială britanică. 

O situație ciudată, identică cumva cu cea a statului San Marino, în care un stat independent este de fapt o enclavă în interiorul altui stat suveran, și care devine astfel prizonierul  geografic, economic și vamal al altui stat.

            Relieful este dominat de Munții Drakensberg, cu altitudin foarte mari, de este 3400 de metri și platouri întinse cu până la 2000 de metri mai joase foarte populate, Râurile au săpat canioane adânci în aceste platori creând peisaje și cascade spectaculoase. Clima este una caldă vara,  destul de umedă dar rece iarna, pentru Africa, din cauza altitudinilor mari la care se află această țară.

            Basutoland a fost mult timp protectorat britanic, și nu a aderat la Uniunea Sud Africană, prima entitate statală din această parte a Africii, din această cauză a apărut o situație geopolitică puțin ciudată, de tip enclavă/exclavă. În urma unor tulburări postelectorale, în 1970, Leabua Jonathan, liderul Partidului Național Basotho, anulează alegerile câștigate de opoziție, suspendă constituția și parlamentul, abolește prerogativele regelui, guvernând dictatorial până în 1986, când o lovitură de stat îl înlătură de la putere.

 

            Situația rămâne instabilă și în anii ’90, când regele Moshoeshoe II, este obligat să abdice de la putere, în favoarea fiului său Letsie III. În 1998, scenariul din 1970 se repetă, alegerile sunt câștigate de opoziție, dar sunt anulate de guvern, astfel că se declanșează o rebeliune militară, în  care intervin și trupe armate din Africa de Sud și din Botswana.

            În 1999, trupele străine se retrag din țară, după ce și între acestea apar disensiuni și ciocniri sporadice armate. Capitala Maseru, are de suferit în urma staționării trupelor, a demonstrațiilor și micului război civil. Abia în 2002 se organizează primele alegeri cu adevărat democratice, recunoscute de toate partidele și de rege. Relativa stabilitate a țării este dată peste cap de o  nouă lovitură de stat militară care are loc în 2014, și-l obligă pe primul ministru să se refugieze în Africa de Sud; acest lucru se petrece pe fondul unui șomaj ridicat, a infectării cu SIDA a peste un sfert din populație, a colapsului economic și a monedei prăbușite.

            Alegerile din 2015 aduc o liniște relativă în țară, după ce criza din 2014 este mediată de Republica Africa de Sud. Anumite mișcări politice din țară cer includerea regatului în structurile administrative ale Republicii Africa de Sud. De menționat, că în timpul aparthaidului din țara vecină, în Lesotho și-au găsit refugiul lideri marcanți ai mișcării de eliberare a negrilor din Congresul Național African al lui Nelson Mandela, Lesotho având o poziție clar anti segregaționistă.

 

Zimbabwe- moșia lui Robert Mugabe

bancnota de 100 de trilioane

Zimbabwe este un stat situat în zona centrală a sudului Africii, fără ieșire la mare, aflat între Mozambic, la nord și est, Africa de Sud la sud, Botswana și Zambia pe rama vestică. Numită o perioadă Rhodesia de Sud, după numele englezului Rhodes care a explorat zona în 1891,  această țară are o structură etnică foarte omogenă, negrii bantu deținând 98% din populație.

Cu toate acestea, cei aproape 2% populație albă au condus țara o bună perioadă de timp. În 1965 primul ministru Jan  Douglas Smith, declară Rhodesia independentă, și ruperea monstrului politic postcolonial britanic numit Federația Rhodesiei și Nyassalandului( azi, Zambia, Zimbabwe și Malawi).

Minoritatea albă, proprietară de terenuri și fabrici, beneficiază de suportul necondiționat al Africii de Sud, ambele promovând politica de apartheid, asta în ciuda sancțiunilor economice internaționale( ONU, OUA), inclusiv ale Marii Britanii.

Anii ’70 sunt marcați de politica din ce în ce mai rigidă, absurdă și segregaționistă a guvernului de la Harare, ceea ce accentuează lupta pentru eliberare a negrilor, antagonizează puternic societatea și înmulțesc atacurile gherilelor antiaparthaid. În 1979 Marea Britanie preia pentru scurt timp controlul asupra țării, impune încheierea unui acord între minoritatea albă care deține pârghiile economice și majoritatea negroidă, care prevedea organizarea primelor alegeri libere și dobândirea deplinei suveranități.

Două mișcări rebele provenite din etnii diferite participă la negocieri, ZANU ( Uniunea Națională Africană din Zimbabwe) condusă de Robert Mugabe și sprijinită militar și financiar de China comunistă și ZAPU( Uniunea Poporului African din Zimbabwe), condusă de Joshua Nkomo, sprijinită de URSS. Prima acționa în Zimbabwe prin incursiuni de la bazele militare din Zambia, cea de- a doua acționa din Mozambicul vecin. Forțe armate ale Commonwealth-ului sunt trimise în țară, ca trupe de menținere a păcii, pentru a supraveghea încetarea războiului civil care dura de 14 ani, și care făcuse  zeci de mii de victime.

Alegerile din 1980 sunt câștigate de ZANU, iar liderul acestei formațiuni Robert Mugabe, devine prim–ministru. Conducerea din ce în ce mai autoritară, linia marxist –leninist-maoistă, luată de partidul de la putere, fac ca în 1987 să intervină o modificare constituțională, Zimbabwe devenind republică prezidențială. Astfel că fostul prim-ministru devine și președinte cu puteri absolute, reușind înclusiv absorbția fostului inamic politic, ZAPU, rezultatul fiind apariția unui partid unic numit acum ZANU-FP( Uniunea Națională Africană din Zimbabwe- Frontul Patriotic).

Ales și reales la fiecare 6 ani de către un parlament obedient, Robert Mugabe, menține sistemul autoritar de conducere a țării, dar în 1995 economia dă semne de stagnare și de criză, în 1998-2000 președintele aplică o nouă reformă agrară, prin care preia pământurile a peste 5000 de ferme deținute de albi, și le oferă micilor fermieri locali negri. Persecuțiile la care sunt supuși membri minorității albe, generează un val de migrație către Europa și către Africa de Sud. Un alt efect al naționalizării pământurilor este ieșirea țării din uniunea politică și economică a fostelor colonii britanice, numită Commonwealth.

Situația din  țară se deteriorează de la an la an, tensiunile sociale sunt în creștere, alimentate și de o decizie de distrugere a mahalalelor din apropierea marilor orașe și a capitalei, numită Operațiunea Murambatsvina, infectarea cu HIV a unui procent mare de populație, epidemiile de holeră și inflația uriașă din ultimii ani( a renunțat la monedă folosid monede din Africa de Sud și Botswana), distrug practic o țară cu o industrie diversă( a doua ca putere și complexitate după cea din Africa de Sud), o agricultură dezvoltată și intensivă, un mediu favorabil și o natură și o climă deosebită.

Dictatorul Mugabe, conduce în continuare o țară aflată în colaps, toate alegerile( ultimele în 2013) fiind considerate de observatorii internaționali ca fiind rezultatul unor presiuni și condiționări uriașe, la adresa populației și a firavei opoziții grupate în Mișcarea pentru o Schimbare Democratică- Tsvangirai( MDC-T).

Swaziland sau Ngwane cu capitala la Mbabane-monarhie absolută

Un stat pitic dintre Africa de Sud și Mozambic, singura monarhie din lume unde regele, Mswati al III lea, are puteri nelimitate.

Anterior, fostul rege a abrogat constituția,  a introdus  starea de excepție, a interzis partidele politice și a dizolvat parlamentul, elemente care  au  anunțat trecerea la un sistem tradițional de guvernare tribal numit Trinkhundla bazat pe structurile de clan.

După 1996, regale Mswati, preia același sistem, și intră într-o uniune vamală cu Africa de Sud, Botswana și Lesotho, ceea ce asigură o stabilitate de invidiat acestei monarhii africane și investiții străine, în perioada apartheidului sud african.

Protestele grupurilor civice din Swaziland, au forțat autoritățile să inițieze unele reforme democratice și abia în 2005 este adoptată o nouă constituție, care însă nu prevede clar dacă sunt admise în viața politică, partidele politice. În acest fel, alegerile sunt un simulacru de independență, care nu fac decât să confirme că Swaziland rămâne singura monarhie absolutistă din lume.

,,Gluma" cu multe consoane din titlu, are legătură cu fostul nume al țării, asta în timp ce capitala a rămas neschimbată, aceeași Mbabane.