luni, 27 ianuarie 2014

Originea denumirilor unor orașe și capitale


Revin cu denumirile unor orașe, capitale sau regiuni. Așa cum am pus săptamâna trecută traducerile numelor de țări sau supranumele acestora.

  1. Varșovia (Polonia)- fondat în urmă cu sute de ani, pe malurile Vistulei de doi pescari: Wars și Sava.
  2. Dublin (Irlanda)- se numeste în limba lor ciudată, Baile Atha Cliath adică ,,Golful Negru".
  3. Rabat (Maroc)- triburile arabo- berbere din zona n-ar fi putut să numească oraăul altfel decât ,,Tabăra Victoriei".
  4. Lagos (Nigeria)- deși capitala de azi a Nigeriei este Abuja, Lagos rămâne cel mai mare oraș al țării si înseamnă în portugheză Laguna.
  5. Oslo (Norvegia) - numit initial Christiania, a revenit la denumirea vikingă si anume ,,Gurile lui Lo".
  6. Dar es Salaam (Tanzania) - nu mai este capitală de peste 15 ani, aceasta mutându-se la Dodoma, mai în centrul tarii, acest oras se numeste de fapt ,,Portul Păcii ".
  7. Phenian(Coreea de Nord sau RPD Coreeana)- se numeste Orașul Sălciilor, noroc de ele cu criza asta, ca orășenii manânca rădăcinile, așa de rău au ajuns comunistii lui Kim.
  8. Addis Abeba (Etiopia) - situat pe platourile unui podis vulcanic, acest oras chiar că este ,,Floare Nouă", mai ales ca aici este primavară veșnică datorită temperaturilor moderate.
  9. (D)Jakarta (Indonezia)- denumită inițial Batavia de către colonistii olandezi, înseamnă ,,Cetate puternica ".
  10. Viena (Austria)- numele își are originea în denumirea castrului roman Vindobona.
  11. Londra (Marea Britanie) - numele este legat tot de romani care denumesc așezarea din întinsa câmpie sudică Londinium.
  12. Gibraltar (teritoriu autonom sub jurisdicție britanică)- numele vine de la Muntele(stânca)lui Tarik, adică Djabaltarik.
  13. Tel Aviv (Israel)- capitala țării, mutată aici după problemele din Ierusalim, numele acestuia vine de la ,,Dealul primaverii ".
  14. Buenos Aires (Argentina) - desi numele este foarte lung, s-au luat ultimele două cuvinte care înseamnă ,, Aer bun sau Aer sanatos ", nume care azi provoacă o grimasă celor ce citesc traducerea.
  15. Nebraska (SUA)- unul din cele 50 de state americane, își are origine în denumirea indiană de Nethoska, care însemna "apa lină ".
  16. Kara-Kum (deșert temperat din Asia Centrală) - înseamnă ,,nisipurile negre".
  17. Mohenjo Daro (India)- oraș foarte vechi, fostă capitala a țării dravidienilor, o populatie preindoeuropeană, însemna ,,Colina morților ".
  18. Beijing sau Pekin (China)- Orasul de Nord sau mai bine de nor (de fum și smog).

miercuri, 6 noiembrie 2013

Forme de guvernământ ciudate

Știți că majoritatea formelor de guvernământ sunt de tipul republicilor si monarhiilor, dar există și câteva excepții:
stema Andorrei


1. Andorra- micuțul stat din Pirinei, dintre Franța și Spania, este un principat...parlamentar, adică este oficial și onorific condus de președintele Franței jumătate de an și de episcopul de Urgel din Spania, care este un regat, cealaltă jumătate. Așa că iată combinația între forma monarhică- principat - și cea parlamentară.

2. Vaticanul- care are titulatura de oficală de stat papal, așa că nu mai insistăm.

3. Malaysia- este o ciudățenie, numindu-se ,,Monarhie constituțională federală electivă". Bogatul stat, situat parțial în pensinsula Malacca și parțial pe insula Kalimantan, are o formă de guvernământ care împacă ideea de monarhie cu federalismul, aici regele fiind ales dintre cei 9 monarhi ereditari din cele 9 state care alcătuiesc federația malaysiană( în total sunt 13 state, dar numai 9 au monarhi!?), odată la 5 ani. Așadar, o monarhie în care regele este ales!

4. Bruneiul și Omanul-  sunt singurele monarhii islamice conduse de SULTANI, adică nu sunt nici regate  și nici emirate ci sultanate. Cu precizarea că Bruneiul este monarhie absolută, adică acolo tata decide împreună cu fiul, și totul se întâmplă în familie. La Oman, consultările se fac între familii, adică între clanurile de foști conducători de cămile, mă rog o familie mai mare.

stema Bruneiului
5. Vietnamul, Coreea de Nord(RPD) și Cuba- au rămas singurele republici socialiste. Asta știm ce însemnă, că ne-a ajuns 50 de ani, așa că nu mai insistăm.

6. China - a rămas republică populară, adică tot socialistă sau comunistă. Dar lor le merge bine, de când au combinat capitalismul cu comunismul.

7. Luxemburg- este singurul stat monarhie constituțională din lume condus de un DUCE, așa că titulatura oficială este de Marele Ducat al Luxemburgului. Frumos! Și trăiesc și bine!

Sursa foto: wikipedia.org

sâmbătă, 19 octombrie 2013

Republica Cooperatistă Guyana- o glumă comunistă

Guyana este o țară situată în nordul continentului sud american, având ca vecini Surinamul( fosta Guayană olandeză), Venezuela( cu care are un puternic conflict de graniță), Brazilia și Oceanul Atlantic.

O țară cu o eterogenitate etnică rar întâlnită, în care domină grupul de populație ...indiană, de origine asiatică, urmată de negrii și mulatri, metiși, amerindieni, albi și chinezi.
Acest lucru se datorează aducerii de mână de lucru ieftină din Asia, după ce sclavia a fost abolită în 1834 , iar plantațiile de trestie de zahăr și orez au rămas fără muncitori.

În 1966 fosta colonie britanică își decalara independența în cadrul Commonwealthului, așa cum au făcut majoritatea coloniilor coroanei. Aici, patru ani mai târziu s-a întamplat un eveniment politic ciudat, țara iese din Commonwealth, și se proclamă ,,republică cooperatistă,, sub conducerea unui fanatic marxist numit Linden Forbes Burnham.
Acesta era președintele Partidului Progresist Popular, care distruge șara din punct de vedere economic, mai ales după ce aderă ca stat asociat la CAER, vestita cooperativă economică a statelor comuniste.

Dezechilibrele se adâncesc după de Burnham devine președintele țării, din 1980 până în 1985, fiind accentuate de puternicele rivalități și tensiuni interetnice. La imaginea de țară neguvenabilă și săracă se adaugă un eveniment trist, care are loc în 1978, când 911 adepți ai sectei conduse de Jim Jones se sinucid în jungla din centrul țării.

În 1997 președintele țării, Cheddi Jagan, moare, iar soția sa, Janet Rosenberg Jagan este aleasă noul șef al statului. Născută la Chicago, aceasta devine prima femeie președinte și totodată primul șef de stat alb din istoria țării. Așteptările foarte mari din partea populației au dus în cele din urmă la plecarea acesteia din fruntea statului, nereușindu-se aplanarea tensiunilor dintre populația africană a Guyanei, care se simte discriminată, și majoritatea asiatică, și nici exploatarea pe scară largă a resurselor uriașe de bauxită, aur și diamante, care ar fi adus prosperitate țării.
Janet Jagan





duminică, 6 octombrie 2013

Guineea- blestemul aurului, diamantelor și al bauxitei

Guineea este un stat aflat pe coasta atlantică a Africii, cu vecini unde conflictele sunt prezente de peste 50 de ani(  Liberia, Sierra Leone, Mali, Guineea Bissau).

Un stat bogat în resurse uriașe de bauxită( din care se procesează alumina și aluminiul) la care deține primele locuri,  fier, diamante și aur din belșug, dar și un potențial hidroenergetic de invidiat, dar foarte puțin expoalat.






 

Conflictele interne încep în 1958, anul declarării independenței, Guineea devenind prima colonie franceză care pășește pe calea aceasta. Liderul de atunci al țării Sekou Traore, se impune repede pe scena politică regională, fiind un exemplu pentru celelalte state din regiune, care își vor dobândi independența mai târziu, dar într-un mod mai sângeros.

Dictatorul Traore, impune o linie marxistă în dezvoltarea statului cu un partid unic, dar cu nuanțe ,,africane", adică presărate cu evenimente brutale, intervenții armate și lupte cu rebelii, care durează mai bine de 35 de ani. Prietenii comuniști ai lui Traore alimentează și întrețin conflictele prin livrarea de armament, iar relațiile cu Franța sunt întrerupte  în 1964.
Moartea acestuia, în America(!?) în 1984, determină o parte a armatei să inițieze o lovitură de stat, conducătorul rebeliunii fiind  colonelul Lansana Conte, care devine președinte în 1993, reales apoi de două ori.  Așa zisa democratizare a statului începe lent și se desfășoră cu sincope, determinate de facțiunile rebele, înarmate cu banii obținuți din exploatările de aur și diamante, din munții și podișurile din estul țării.

Cea mai mare parte a comerțului cu metale și pietre prețioase se desfășoară ilegal, cum este normal în toată Africa minieră, iar exploatarea copiilor în astfel de mine de suprafață este o practică curentă. Deși încearcă o apropiere de Occident, UE fiind principalul partener economic mai ales în ceea ce privește exporturile de bauxită, tensiunile interne sunt prezente. De exemplu, în 2001 alegerile au fost invalidate de observatorii internaționali pentru că, printre altele, acestea întăreau autoritatea președintelui, presiunile internaționale determinând autoritățile să reia calea democratizării. În plus, tensiunile interetnice dintre majoritatea populației, constituită din fulani și minoritatea malinke au generat în 2003 un război civil sângeros, ale cărui reverberații se simt și astăzi.

sâmbătă, 21 septembrie 2013

Conflictul civil din Albania

Albania este o ţară situată în partea de vest a Peninsulei Balcanice, cu ieşire la Marea Adriatică si cu niste vecini nu tocmai ospitalieri de genul Serbiei (acum exista Kossovo!), ocupă un spaţiu geopolitic complex în care stăpânirea otomană a lăsat urme adânci iar comunismul probleme sociale uriaşe. După ocuparea regiunii de către Imperiul Otoman în sec al XV lea, majoritatea populaţiei trece la islamism, iar după al II lea RM devine o ţară comunistă ce adoptă linia stalinistă. Urmează o perioada de izolare, Albania devenind cel mai sărac stat din Europa impreuna cu Republica Moldova( si mai nou, cu Kosovo), problemele ridicate de acest regim dictatorial, au ca efect destabilizarea ţării.
După îndepărtarea de la putere a lui Enver Hodja (1991), coroborat cu prăbuşirea jocurilor de întrajutorare din 1997 ( un fel da Caritas si Gerald de la noi + Banca Religiilor, Columna Bank si Bancorex la un loc), se declanşează un război civil care duce la moartea a 1600 de persoane şi a peste 6000 de răniţi. Criza este accentuată de faptul ca în provincia Kosovo ( locuită în proportie de 80% de etnici albanezi musulmani, în condiţiile în care populaţia sârbă este de religie ortodoxă ) din Iugoslavia mişcarea teroristă UCK (Armata de Eliberare din Kosovo) declansează operaţiuni de gherilă împotriva armatei şi etnicilor sârbi. Intervenţia NATO (1999), duce la apariţia unui val de refugiaţi albanezi din Kosovo evaluat la 450 000 de persoane, lucru care amplifică problemele statului, confruntat deja cu o ecaladare a violenţelor şi cu o anarhie cronică.
Crima organizată, traficul de femei indreptat catre Italia, şi corupţia fac din Albania statul cu cea mai mică creştere economică din Europa (este drept ca in ultimii ani lucrurile s-au mai reglat, prin depunerea unei adeziuni la NATO si la UE), cu cei mai multi emigranţi (în special în Italia ), numărul acestora fiind estimat la 600 000 din 3,3 milioane, populaţie totala în 1998.

luni, 16 ianuarie 2012

Tuaregii- sursa de conflict în Sahara





Cine sunt acesti tuaregii?
Din păcate, mai cunoscut
ca nume de masina pentru ca Volkswagen a ales pentru conceptul sau de teren
aceasta denumire, ce ar trebui sa inspire forta, putere, rezistenta, asprime si
de aceea sunt sigur ca la asta s-au gândit.

Ei bine
acestea sunt si elementele specifice acestei populatii ce trăieste în Deşertul
Sahara, o populatie nomadă din Africa de Nord, care nu s-a supus niciodata
niciunei autoritati statale, din acest motiv se afla în conflict cu grănicerii
statelor pe care le traverseaza cu turmele lor de capre, oi si camile, astfel ei
se întâlnesc pe o suprafata uriasa, în tarile: Algeria (pâna la oaza In Salah),
Mali (pâna la Timbuktu, Mauritania, Ciad, Niger(pâna la oazele Bilma si Agadez), plus câteva triburi în Burkina Faso, sau în Coasta de Fildes
(Cote d'Ivoire), Sudan si Benin.
Antropologul F.R. Rodd
scria despre ei ca: ,, ...sunt născuti să umble şi să se mişte ca niste regi " ,
iar un proverb arab spunea ca:,, Scorpionul si tuaregul sunt singurii dusmani
din deşert ".
Asta spune multe despre un
popor mândru, adevarati supravietuitori ai unei clime aspre, cu temperaturi ziua
de 50 de grade, cu dune înalte de 300 de metri, cu vânturi ce pot îngropa un
oras în câteva ore (hamsinul si simunul ).
Aprigi
când e vorba de intinsele dar sărăcăcioasele păşuni din platourile pietroase ale
Saharei (numite hamade), sau de putinele surse de apa din muntii Saharei, munti
pe care i-au ,,colonizat" , pentru ca ofera temperaturi mai scazute (este vorba
despre Muntii Adrar d'Iforas din Mali, Muntii Air din Niger si Muntii Ahaggar
din sud estul Algeriei )

luni, 9 mai 2011

Pirații secolului 21

Eritreea este tara cu iesire la Marea Rosie cu legatura spre stramtoarea Bab-el-Mandeb si Golful Aden
Yemenul are la sud Golful Aden- scena celor mai numeroase atacuri ale piratilor din Oceanul Indian; tara saraca unde exista la propriu tarabe sau magazine unde armele se vând ca pâinea sau tigarile ( vezi revista National Geografic, nr .din feb.2005)

Singapore este punctul de unde începe sau se termina Strâmtoarea Malacca, locul unde piratii indonezieni prada vapoarele asa cum hotii fura masinile din parcari

Indonezia este cel mai mare arhipelag din lume, loc destul pentru pirati sa ascunda orice vapor, mai ales ca autoritatile sunt depasite de fenomen

Somalia- sau statul care nu exista decât pe harta, este locul unde piratii se simt cel mai bine, oricum nimeni nu-i deranjeaza, asa ca fura absolut tot ce gasesc pe nave, urmariti harta si vedeti ca litoralul tarii masoara mii de km.

Poate ati auzit sau nu dar exista si astazi pirati care ataca navele in diferite colturi ale lumii sau mai bine zis ale marilor si oceanelor.
Daca vechii corsari atacau si ucideau tot ce le statea in cale, astazi piratii moderni se multumesc cu ce gasesc la bordul vaselor sau, daca sunt bine organizati, cu o rascumparare de la patronul sau armatorul vasului.
Concret, cele mai multe atacuri se produc in strâmtoarea Malacca, in Asia de SE , pe un coridor lung de 800 de km, ce desparte Peninsula Malacca (prelungirea sudica a mari Peninsule Indochina, la capatul careia se afla statul Singapore) la est, de Insula Sumatra (sau Sumatera- cea lovita groaznic de tsunami-ul din decembrie 2006) la vest.
Aici piratii indonezieni acosteaza nave de mici dimensiuni (remorchere, barje, iahturi, cargouri) cu salupele lor ultra rapide, mai ales noaptea, urca pe vas si confisca tot ce este important, iar daca cumva comandantul are si bani in seif, atunci prada este si mai mare.
Dar uneori se ia toata marfa din cală, iar daca vaporul le place, il duc intr-un port secret il vopsesc si il vind la firme fantoma interesate de vapoare pentru traficul de droguri.
Aici au fost raportate cele mai multe atacuri in ultimul an, iar la Kuala Lumpur (capitala Malaieziei) este un centru de combatere a pirateriei pe mare.

Dar atacatorii indonezieni, malaiezi sau singaporezi sunt greu de prins din moment ce Indonezia este cel mai mare arhipelag din lume cu peste 13000 de insule si insulite, asa ca autoritatile lupta intr-un fel cu morile de vânt.
O alta zona ,, fierbinte '' este Marea Arabiei si Golful Aden situate in extremitatea de est a Africii, acolo unde navele trec din Oceanul Indian, prin strâmtoarea Bab-el Mandeb in Marea Rosie, spre Canalul Suez si Marea Mediterana.
Aici piratii somalezi sunt cei mai duri atacator, pentru ca in Somalia practic nu exista guvern, nu exista paza de coasta, nu exista institutii datorita razboiului civil (etnic) ce tine de 20 ani.
Din acest motiv pe coasta somaleza, care are multe mii de kilometri deschidere la Oceanul Indian au proliferat grupari mafiote bine organizate cu tineri pentru care posesia unei arme face diferenta dintre foame si belsug, dintre saracie si avutie si nu in ultimul rând dintre viata si moarte, grupari care sunt informate despre traseul navelor de catre informatorii lor situati in porturile importante din zona ( Aden- capitala Yemenului; Mogadischu- capitala Somaliei, Djibouti), astfel ca intercepteaza la fix navele, confisca incarcatura si cer recompensa pentru echipajul luat ostatic.
Sunt dotati cu celebrele AK -47 (Kalashnikov) au statii de emisie-receptie, telefoane mobile si bărci rapide.
Au existat cazuri când comandantii navelor si-au luat masuri suplimentare, au fost vigilenti şi au pus marinari de paza dotati cu furtune de incendiu (acestea au o presiune uriasa si pot lovi un om cu puterea unui glont) au reusit sa respinga atacuri. Inclusiv nave romanesti au fost atacate sau nave straine cu echipaj romanesc, uneori prin manevre rapide capitanii au evitat interceptarea de catre salupele somalezilor, a vaporului acestia renuntând la urmarire.
Navele militare trimise de tarile puternice ale caror flote au fost atacate, patruleaza prin apele internationale din dreptul Somaliei si Yemenului pentru a descuraja orice tentative. Alte zone cu pirati sunt sunt in apele Golfului Guineii din dreptul Nigeriei si unde ,,petropiratii'' ataca tancurile petroliere ce pleaca de la rafinariile nigeriene de pe coasta.
Sau in zona Marii Caraibilor unde piratii se multumesc sa atace iahturile venite in voiaj la puzderia de insulilte tropicale din Antilele Mici (Martinica, Grenada, Barbados, Antigua, Curacao)