Istoria sa zbuciumată capătă conotații dramatice după ce Chiang Kai Shek,
liderul partidului Guomindan, reușește să-i alunge de pe insulă pe japonezi,
după care declară Taiwanul, provincie a Republicii Populare Chineze.
În martie 1949 pe fondul războiului civil din China, Chiang Kai Shek, se
retrage pe insula Taiwan, împreună cu guvernul său naționalist, cu 500 000 de
militari și peste 1,5 milioane de chinezi. Cauza o constituie diferențele
majore de viziune dintre Chiang Kai Shek liderulul Partidului Guomindan și liderul
Partidului Comunist Chinez, Mao Zedong.
Ajuns pe insulă, Chiang Kai Shek instituie legea marțială și proclamă
Republica Chineză Populară a Taiwanului, lege care este este retrasă abia în
1987, când Taiwanul începe un proces de democratizare, trei ani mai târziu, în
1990 desfășurându-se primele alegeri libere. În tot acest interval, liderii
Guomindan, au condus autoritar insula, reușind să transforme țara, dintr-una agrară,
într-o putere industrială cu accent pe dezvoltarea noilor tehnologii.
.jpg)
Guvernul menține Constituția adoptată în 1947, primește un ajutor
consistent financiar și militar de la SUA și de la celelalte puteri
occidentale, iar până în 1971, aceasta
ocupă locul Chinei comuniste în Consiliul de Securitate al ONU.
În acest fel, Taiwanul devine unul dintre tigrii sau dragonii asiatici, (alături de Singapore, Coreea de
Sud și Hong Kong), cu o dezvoltare explozivă, o putere regională în adevăratul
sens al cuvântului.
În 1971, Adunarea Generală a ONU, restabilește locul Republicii Populare
Chineze, în Consiliul de Securitate, tensionând relațiile cu SUA, Franța și
Marea Britanie, care doreau recunoașterea internațională a Taiwanului. În 1978,
SUA întrerupe relațiile diplomatice cu
insula, în urma demersurilor categorice ale Chinei, care nu dorea și nu dorește
nici azi, ca vreun stat din lume să recunoască independența Taiwanului.
Problema strâmtorii Taiwan (Formosa, după numele portughez al insulei),
este încă de actualitate, în condițiile în care flota Taiwanului este foarte
bine dotată, iar China, o mare putere continentală lucrează intens și
investește masiv pentru a deveni o mare putere maritimă în zona Pacificului de
vest( Marea Chinei de Sud, Marea Chinei de Est, Marea Galbenă).
Amenințările permanente ale Chinei, exercițiile militare făcute în apele sale teritoriale dar și în cele internaționale din proximitatea Taiwanului, plus pretențiile Chinei asupra tuturor arhipelagurilor de insule și insulițe din această regiune (Arhipelagul Spratley sau Senkaku, este cel mai bun exemplu), instituie o stare de tensiune permanentă în zonă.
Bonus un filmuleț de pe canalul meu de youtube, despre pericolul celui de-al treilea Război Mondial : https://www.youtube.com/watch?v=JiN4czAxHys
