Teritoriul ocupat de kurzi se sprijină, din
punct de vedere geografic, pe munții Caucaz-Ararat spre nord, Munții Zagros
spre sud, Munții Taurus la vest, marele platou deșertic sirian la sud, având în
partea centrală marele lac tectonic Van (din Turcia).
Țările în care se află minorități kurde sunt
Turcia( Bakur-Kurdistanul turcesc), unde se afl[ cei mai mulți, în jur de 20 de
milioane, concentrați în sud-vestul Anatoliei, în Siria(Rojava-Kurdistanul
sirian) de nord, în partea de vest a Iranului ( Rojhiklat- Kurdiatnul iranian) și
o mare minoritate în Irakul de nord( Başȗr-Kurdistanul
irakian). Minorități mai mici sunt în Armenia, Azerbaidjan, Caucaz și Europa
unde au organizații civice foarte bine
puse la punct.
Singurul stat în care kurzii au drepturi
recunoscute și o regiune autonomă federală este Irakul, în timp ce în Turcia se
refuză inclusiv denumirea de Kurdistan, deși sunt multe districte unde sunt
numai kurzi, ceea ce a determinat apariția Partidului Muncitorilor din
Kurdistan( PKK) considerat organizație teroristă. Pogromuri împotriva kurzilor
au loc încă din 1925, de pe timpul lui Mustafa Kemal Atatürk.
În Iran minoritatea kurdă este recunoscută, iar
în Siria este persecutată și exilată în alte state din cauza războiului civil.
Kurzii, care își spun kurmagi, doresc crearea unui stat independent care să reunească
toate zonele locuite de ei, acest lucru nefiind agreat de SUA, Rusia sau UE, și
cu atât mai puțin de statele unde aceștia au comunități etnice puternice,
singurul unde se bucură de o autonomie extinsă fiind Irakul, conform noii
constituții, adoptată după înlăturarea de la putere a lui Saddam Hussein.
De altfel în Irak, ca și în Turcia azi, kurzii
au fost marginalizați, uciși, expulzați sau acuzați de terorism, astfel că au
avut loc cel puțin două insurecții ale forțelor kurde, împotriva regimurilor
irakiene(1943-1945, 1961-1975).
Partidul Muncitorilor din Kurdistan ce
activează în Turcia de sud-est, este o organizație politică și armată care a
luptat în deceniul sângeros, 1980-1990, cu armata și poliția turcă, prin toate
mijloacele, având ca rezultat moartea a zeci de mii de kurzi și distrugerea a
sute de așezări din sud –vestul Turcieiîn urma bombardamentelor aviației turce
dar și numeroase victime în rândul civililor turci, victime ale atentatelor
sinucigașe sau cu mașini capcană din marile orașe turcești.
Cel mai cunoscut lider kurd este Abdulah Öcalan, arestat în 1999 și condamnat la moarte în Turcia, pedeapsa
a fost comutată la închisoare pe viață, după ce această țară a renunțat la
pedeapsa cu moartea.
Între 1990 și 2004, a existat o oarecare
relaxare a relațiilor, minoritatea kurdă reușind chiar să intre în parlamentul
de la Ankara, însă venirea la putere a radicalului președinte Erdogan, a încheiat
această perioadă, chiar cu riscul
deteriorării relațiilor cu UE, și al exacerbării sentimentului naționalist
kurd.
În Irak a fost creată o forță armată/ miliție
extrem de puternică și de bine organizată și înarmată numită Peshmerga( în
traducere: Spre moarte) care luptă cu succes în teatrul de operațiuni din
Siria, împotriva Statului Islamic( ISIS/ISIL/Daesh).
Milițiile Peshmerga și mai nou, YPG (Unitățile
de Apărare a Poporului, în kurdă: Yekîneyên Parastina Gel) sunt acuzate de guvernul
Turciei că ar alimenta grupările extremist –teroriste PKK din zonele muntoase
de graniță din sud-estul Anatoliei, ceea ce amplifică tensiunile dintre
guvernarea tot mai autoritară al lui
Recep Tayyip Erdoğan și președintele Masud
Barzani, liderul Kurdistanului autonom irakian.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu