Ingușetia- este cea mai mică republică dintre cele 17,
care alcătuiesc Federația Rusă, situată în Caucazul de Nord, între Cecenia,
Osetia de Nord, Rusia și Georgia.
Are o istorie interesantă în relația cu Rusia
Sovietică, ca și în Cecenia vecină, sentimentele față de marele stăpân de la
nord, sunt negative și s-au lăsat tot timpul cu conflicte interne sau de
graniță.
Ceceno-ingușii au fost deportați de Stalin,
după al Doilea Război Mondial, fiind acuzați de colaboraționism cu armata
nazistă, când de fapt istoria a demonstrat că ei au rezistat eroic în munții
lor, oprind înaintarea armatei germane.
Denis J.B. Shaw, geograf, autorul celebrei
cărți Rusia în Lumea Modernă, spune
că în Caucazul de Nord ,, coloniștii ruși, cazaci și ucraineni, s-au lovit de
rezistența îndârjită a muntenilor de acolo”. Acest fapt se verifică atât în
ceea ce privește Ingușetia, cât și în cazul
Ceceniei și al multor populații din Munții Caucaz.
Ingușii sunt musulmani, cu un respect deosebit,
însă, pentru originea lor creștină, și au fost angajați într-un conflict cu
Osetia de Nord, în 1992, imediat după destrămarea URSS.
Atunci, în Osetia de Nord au avut loc epurări etnice
comise de osetini cu sprijinul armatei ruse, ceea ce a dus la relocarea a peste
60 000 de inguși din Osetia în Ingușetia.
Un alt episod sângeros și trist este legat de școala
din Beslan din Osetia de Nord, din 2004, când peste 385 de femei și copii au
fost uciși de către rebelii teroriști inguși sau au căzut victime ca urmare a
asaltului forțelor de securitate ruse.
Cu peste 1000 de ostatici luați în zilele
atacului, masacrul din Beslan, este consemnat ca cel mai trist moment al războaielor
care au măcinat Caucazul de Nord, după destrămarea Uniunii Sovietice.
Alte situații în care au fost incluși rebeli
inguși au o directă legătură cu războaiele ruso-cecene, în care ingușii au fost
de partea fraților lor de limbă și cultură, cecenii.
Anii de luptă de gherilă pentru rebelii inguși
nu s-au terminat, în 2014 liderul rebel Arthur Getagazhev a fost ucis
într-un atac al forțelor ruse FSB( Serviciul Federal de Securitate), iar
tensiunile în creștere au dus la o decizie fără precedent a guvernului de la
Moscova, și anume interzicerea dreptului la vot în Ingușetia.
Lucrurile se complică în planul politicii internaționale, când
președintele inguș Yunus-Bek Yevkurov, de orientare pro rusă, recunoaște că
rebelii din țara sa luptă în Ucraina, de partea ucrainenilor, în zona
Donbasului, în cel mai nou episod sângeros legat de dorințele Rusiei de a
stăpâni practic toate vecinătățile sale.
Profilul acestei republici, ca de altfel al
tuturor republicilor cauzaziene, este acela al unei societății sărace, dominate
de corupție cronică și cu administrație incompetentă. Au loc frecvent răpiri și
crime în rândul populației și al forțelor de securitate, proteste anti
guvernamentale și atacuri asupra bazelor rusești.
Ultima suplimentare de forțe de securitate ruse
FSB, a fost de 25 000 de soldați, așa că se vorbește din ce în ce mai mult de excesele
armatei de ocupație, dacă privim din
perpectiva ingușă, ceea ce duce la deteriorarea constantă a situației
drepturilor omului.
În concluzie, un alt conflict înghețat, ținut
sub control strict rusesc, care
mărginește Caucazul și toată granița Federației Ruse cu zona euro-asiatică, închizând
zona gri de republici cu populație musulmană și tendințe separatiste-vezi Osetia de Nord, Cecenia, Daghestan,
Georgia, Kabardino-Balkară.