Abchasien (Abkhazeti)-ist eine autonome Republik,die im nordwestlichen Teil von Georgien liegt

Abchasien (Abkhazeti) -  stellt die Art, der selbstständigen Einheit dar, die Russland  politisch und finanziell im ganzen Ex-sowjetischen Raum unterstützt, um unabhängige Staaten,die  im Jahr 1991 entstanden,  solide und demokratische Gesellschaften zu strukturieren, zu vermeiden, auch auf deren heterogenen ethnischen Hintergrund.

Abchasien ist eine autonome Republik,die im nordwestlichen Teil von  Georgien liegt, im Nordkaukasus, aber mit großer Öffnung zur Kolhida Ebene und mit Ausweg zum Schwarzmeer, im Westen.

Es ist die Art der Post-sowjetischen Region mit unsicherem Status, international  nur von Russland und Nicaragua anerkannt und die an Georgia im Süden und im Osten und an  Russland und  an die autonome Karaceaevo-tscherkessische Republik im Norden  grenzt.

 Abchasien ist eine autonome Republik, innerhalb der Georgischen Sozialistischen Sowjetrepublik (Gruzine) bereits seit 1921; sie bildet die Szene eines Bürgerkrieges zwischen 1991-1994, in dem die Streitkräfte der neulich unabhangigen Georgiens,  von den abchasischen Rebellen, die durch russische Krafte aus Militärstützpunkte im Gebiet des Landes noch vorhanden unterstuzt werden, besiegt wurde.

Obwohl die Georgier in Abchasien in der sowjetischen Zeit, die Mehrheit bildeten,wurden nach dem Krieg  200 000 von ihnen gezwungen,das Land zu verlassen,  was die Ethno-linguistische Struktur der Republik, zu Gunsten der Abhazen,  von Georgier und Russen gefolgt, andert.

Nach 1994 blieb die Situation des Konflikts  ungeregelt-nach Transnistriens Modell-und das  macht dass in diesem Teil von Georgien,  keine zentrale Staatsbehörde existiert, so dass die Republick auf dem Prinzip „ der Staat im Staate ", vor allem nach der Unabhängigkeitserklärung vor Georgien im Jahr 1999  funktioniert,aber mit finanzieller Unterstützung von Moskau, in allen Bereichen, von Renten bis zu Investitionen, siehe Transnistrien, Moldawien. 

Im Jahr 2008 befiehlt der georgische Präsident Mikhail Saakashvili den georgische Streitstruppen,die staatliche Kontrolle über Abchasien und Südossetien wiederherzustellen;  nach dem  brutalen Eingreif der russischen Truppen ist aber die georgische Armee  gezwungen, sich aus diesen Gebieten, nur 6 Tage nach dem Beginn der Offensive zurückzuziehen.

 

Das Ergebnis ist, dass die beiden Republiken von der Russischen Föderation, mit dem Status  autonomer Republik innerhalb es, erkannnt werden. Sie repräsentieren Enklaven im georgischen  Gebiet, als  Teil des allgemeinen Plans, die kalten Konflikte-die Bestandteile der heutigen geo-politischen Sicherheitzone Russlands- zu behalten. Siehe Georgien.

Abkhazia- autonomous republic in the north-west side of Georgia

 

Abkhazia- represents the type of autonomous entity that the Russian Federation politically and financially supports. They do this in order to stop the independent states resulted in 1991 from structuring solid and democratic societies.

Abkhazia is an autonomous republic situated in the north-west side of Georgia, on the foothills of the Caucasus Mountains, having the Black Sea to its west. Its two neighbors except for Georgia are Russia to its east and he Karachay-Cherkess Republic to its north.

Abkhazia is the type of post-soviet region with an uncertain statute, recognized worldwide only by Russia and Nicaragua. An autonomous republic included in the Georgian Soviet Socialist Republic ever since 1921, Abkhazia was the scene of a civil war between 1991 and 1994. During this conflict, armed Georgian forces are defeated by the Abkhazian rebels and the Russian troops from the remaining military bases. These bases are still on Georgia’s territory.

Although Georgians were the majority in Abkhazia during the soviet period, after the war 200 000 of them are forced to leave which modifies the ethnical structure of the republic in favor of the Abkhazians.

After 1994, the situation of the conflict remained politically unregulated which made for an inexistent governmental authority in this part of Georgia, this republic functioning on the ‘deep state’ principle. This happened after Abkhazia’s independence claim in 1999, the small state receiving financial support by Russia in all domains. (for ‘deep state’ see Transnistria, Moldavian Republic)

In 2008, the Georgian president Mikhail Saakasvili orders the Georgian military to retake governmental control over Abkhazia and South Ossetia, however the brutal intervention of the Russian troops in the two republics forces the Georgian’s soldiers to retreat from these territories only 6 days after the start of the offensive.

The two separatist states are recognized by the Russian Federation, being a part of it as autonomous republics. In fact, Abkhazia and South Ossetia represent enclaves on Georgia’s territory, being a part of a general strategical plan of maintaining some conflicts frozen. They guard Russia as a geopolitical shield, assuring much desired stability

Posibila Unire România-R. Moldova

Conflictul din Kosovo-explicat

Originile conflictului din Kosovo. Dacă vă întrebați unde vor fi extensiile războiului actual, ar fi bine să vă uitați mai atent la fitilul sârbo/kosovar, la butoiul cu pulbere din Balcani, adică zona Kosovo- Republica Srpska din Bosnia- Serbia- Bosnia Herțegovina. Explicații simple ca să înțelegem contextul religios, strategic, geopolitic. Vă pupă proful Irașcu!

Războiul Armenia-Azerbaidjan explicat

Revin cu o chestiune mai serioasă, legată de sângerosul conflict dintre Armenia și Azerbaidjan. Războiul din Caucazul de sud, este unul crud, religios și teritorial, până la capăt, fără scrupule sau sensibilități regionale. Urmăriți canalul meu de youtube, care are deja aproape 1670 de abonați, lângă care vă aștept și pe voi! Vă pupă profu’ Irașcu! 

Ingușetia o lungă istorie de luptă cu rușii

 

Ingușetia- este cea mai mică republică dintre cele 17, care alcătuiesc Federația Rusă, situată în Caucazul de Nord, între Cecenia, Osetia de Nord, Rusia și Georgia.

Are o istorie interesantă în relația cu Rusia Sovietică, ca și în Cecenia vecină, sentimentele față de marele stăpân de la nord, sunt negative și s-au lăsat tot timpul cu conflicte interne sau de graniță.  

Ceceno-ingușii au fost deportați de Stalin, după al Doilea Război Mondial, fiind acuzați de colaboraționism cu armata nazistă, când de fapt istoria a demonstrat că ei au rezistat eroic în munții lor, oprind înaintarea armatei germane.

Denis J.B. Shaw, geograf, autorul celebrei cărți Rusia în Lumea Modernă, spune că în Caucazul de Nord ,, coloniștii ruși, cazaci și ucraineni, s-au lovit de rezistența îndârjită a muntenilor de acolo”. Acest fapt se verifică atât în ceea ce privește Ingușetia, cât și  în cazul Ceceniei și al multor populații din  Munții Caucaz.

Ingușii sunt musulmani, cu un respect deosebit, însă, pentru originea lor creștină, și au fost angajați într-un conflict cu Osetia de Nord, în 1992, imediat după destrămarea URSS.

Atunci, în Osetia de Nord au avut loc epurări etnice comise de osetini cu sprijinul armatei ruse, ceea ce a dus la relocarea a peste 60 000 de inguși din Osetia în Ingușetia.

Un alt episod sângeros și trist este legat de școala din Beslan din Osetia de Nord, din 2004, când peste 385 de femei și copii au fost uciși de către rebelii teroriști inguși sau au căzut victime ca urmare a asaltului forțelor de securitate ruse.

Cu peste 1000 de ostatici luați în zilele atacului, masacrul din Beslan, este consemnat ca cel mai trist moment al războaielor care au măcinat Caucazul de Nord, după destrămarea Uniunii Sovietice.

Alte situații în care au fost incluși rebeli inguși au o directă legătură cu războaiele ruso-cecene, în care ingușii au fost de partea fraților lor de limbă și cultură, cecenii.

Anii de luptă de gherilă pentru rebelii inguși nu s-au terminat, în 2014 liderul rebel Arthur Getagazhev a fost ucis într-un atac al forțelor ruse FSB( Serviciul Federal de Securitate), iar tensiunile în creștere au dus la o decizie fără precedent a guvernului de la Moscova, și anume interzicerea dreptului la vot în Ingușetia.

Lucrurile se complică  în planul politicii internaționale, când președintele inguș Yunus-Bek Yevkurov, de orientare pro rusă, recunoaște că rebelii din țara sa luptă în Ucraina, de partea ucrainenilor, în zona Donbasului, în cel mai nou episod sângeros legat de dorințele Rusiei de a stăpâni practic toate vecinătățile sale.

Profilul acestei republici, ca de altfel al tuturor republicilor cauzaziene, este acela al unei societății sărace, dominate de corupție cronică și cu administrație incompetentă. Au loc frecvent răpiri și crime în rândul populației și al forțelor de securitate, proteste anti guvernamentale și atacuri asupra bazelor rusești.

Ultima suplimentare de forțe de securitate ruse FSB, a fost de 25 000 de soldați, așa că se vorbește din ce în ce mai mult de excesele armatei de ocupație,  dacă privim din perpectiva ingușă, ceea ce duce la deteriorarea constantă a situației drepturilor omului.

În concluzie, un alt conflict înghețat, ținut sub control  strict rusesc, care mărginește Caucazul și toată granița Federației Ruse cu zona euro-asiatică, închizând zona gri de republici cu populație musulmană și tendințe separatiste-vezi Osetia de Nord, Cecenia, Daghestan, Georgia, Kabardino-Balkară.

Daghestan- cazanul conflictual al Caucazului de nord

 Daghestan este una dintre republicile Federației Ruse din nordul Caucazului, cu o ieșire largă în partea de est la Marea Caspică. Vecinii Daghestanului sunt Azerbaidjanul și Georgia la sud, Cecenia la vest și republica autonomă Kalmukă la nord.

Daghestanul este una dintre republicile nord caucaziene considerată sursă de tensiuni etnice și fundamentalist-religioase, bântuită de o corupție endemică, care alimentează o economie subterană mai puternică decât cea de suprafață.

Daghestanul este o republică recunoscută pentru componența sa etnică extrem de diversă, cu două grupuri mari de populație împărțite în nenumărate alte subgrupuri. Domină grupul etno-lingvistic nord caucazian(75%) care este format din avari, dargini, lezgini, laci, ceceni și tabasarani, urmat de grupul populațiilor turcice, format din kumici, azeri și nogai. Pe lângă aceștia, în republică locuiește și o minoritate rusă care nu este de neglijat.

Daghsetanul este considerat un teritoriu periculos unde se desfășoară de mulți ani un război surd de gherilă, un război civil de joasă intensitate, între forțele islamiste care doresc instaurarea unui emirat al Caucazului, unde legea supremă să fie Sharia și forțele conservator-tradiționaliste, de sorginte musulmană sufistă, susținute de puterea de la Moscova.

Insurgența din Munții Caucazului, este susținută și de  mișcările fundamentaliste din Cecenia. Aceasta din urmă este vinovată de un episod sângeros din istoria recentă a acestei republici.

În 1999 grupuri de ceceni înarmați, conduși de Samil Bashayev-un lider cecen foarte cunoscut- au intrat în Daghestan cu scopul de a constitui Republica Islamică Daghestan, dar sunt respinși de armata rusă, care folosește momentul ca motiv de a invada a doua oară Cecenia și a pune capăt celui de-al doilea război ruso-cecen, vezi Cecenia.

Tensiunile din Daghestan și din capitala Makhachkala reizbucnesc cu putere în 2010, și în doi ani zona devine epicentrul luptelor și atentatelor teroriste din nordul Caucazului, ceea ce aduce țara în pragul unui război civil, între numeroasele grupuri etnice și religioase( chiar în cadrul aceleiași religii).

Sunt consemnate numeroase atacuri cu bombă și mașini capcană, uciderea unor clerici, persecuții religioase, atacuri ale unor lupi singuratici, schimburi de focuri între forțele de poliție sau ale FSB și milițiile ascunse bine în munții din Caucaz, care aici, la granița cu Azerbaidjanul, ajung la peste 4400 de metri, fiind alimentate cu arme și mulți bani de către grupurile islamiste cecene.