 |
| sursa: stiri.tvr.ro |
Mai mult de 65 de
milioane de refugiați sunt răspândiți în
toată lumea, și , din păcate, jumătate din aceștia sunt copii.
Atunci când
liderii globali s-au întâlnit la New York, în septembrie 2016, pe această problema,
au stabilit că își vor dubla eforturile ca această criză globală să se reducă
substanțial.
Tot atunci s-a stabilit
ca anual cel puțin 10% dintre acști refugiați să fie relocați, în diverse țări,
pe principii mult mai echitabile decât înainte, când concentrarea era doar pe
unele state.
Conform datelor puse la
dispoziție atunci de Înaltul Comisariat ONU pentru Refugiați, cei mai mulți din
cei 65 de milioane de refugiați, provin din țări devastate de conflicte și cu războaie civile în desfășurare, cum sunt
Siria, Afganistan, Irak, Somalia, Yemen și Eritreea, iar aici nu sunt socotiți
cei peste 5 milioane de refugiați palestinieni răspândiți prin statele din
Orientul Mijlociu. Costul pentru generațiile viitoare este copleșitor, dacă
socotim că jumătate sunt copii needucați, nevaccinați și ușor de manipulat emoțional.
Statele care sunt primele
baze de refugiu pentru cei plecați din calea războaielor, sunt Pakistanul cu
tabere pentru afgani, Turcia, Liban și Iordania cu tabere pentru sirieni, Republica
Democrată Congo plus Kenya, pentru somalezi, sudanezi și rwandezi. Aceste țări,
sufocate de valurile de refugiați, nu reușesc să facă față acestui uriaș aflux,
cu tot ajutorul intern și extern pus la dispoziție, și reclamă pe bună dreptate
o politică de asumare a refugiaților la nivel global.
Situația refugiaților din
sudul Europei care traversează Marea Mediterană în bărci nesigure și extrem de
aglomerate, este gravă și a generat tensiuni în Grecia, Italia, Cipru, Franța
și Spania. Frontex, poliția de frontieră europeană din sudul continentului, a
fost răspunsul Europei la această criză. Dublarea forțelor de patrulare prin
participarea tuturor țărilor europene cu pază de coastă, a atenuat puțin din
acest aflux, dar nu a rezolvat nici pe departe problema.
Singura
care și-a asumat cu adevărat primirea refugiaților a fost Germania, cu costuri
economice interne, și politice uriașe pentru țară dar și pentru Angela Merkel.
Restul țărilor europene au procedat la ridicarea de garduri, izolându-se prin
ignorarea celorlalți, iar problema împărțirii refugiaților din Europa în mod
echitabil a început dar foarte timid și cu opoziții vehemente din partea
Ungariei, Poloniei, Cehiei și a Slovaciei adică a țărilor care formează grupul
de la Vișegrad.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu