Republica Biafra a fost un accident nefericit, din istoria
tumultoasă a Nigeriei postcoloniale, soldat, din păcate, cu peste 2 milioane de
morți și cu multe sute de mii de refugiați. Biafra este o regiune din sud estul Nigeriei,
situată la granița cu Camerunul, și cu ieșire la Golful Guineii, locuită în
principal de populația Ibo( Igbo), de religie creștină.
Aici s-au descoperit
mari zăcăminte de hidrocarburi, care au început a fi exploatate în anii ‘50-60,
sub directa atenție a guvernului central, dominat de etnicii Hausa(Haoussa) de
religie musulmană.
Secesioniștii din Biafra și-au dorit un acces și un
beneficiu mai mare din exploatarea petrolului din regiunea lor, astfel că în 1967,
au decis să declare independența Republicicii Biafra.
Răspunsul dur al
guvernului, sprijinit militar de britanici și de sovietici, blocada alimentară
impusă teritoriului biafrez, înfrângerile succesive ale secesioniștilor, au dus
la pierderi de vieți omenești imense și la o foamete cumplită.
Finalul
războiului civil găsește 3 milioane de biafrezi de etnie Ibo, îngrămădiți
într-o enclavă de 2500 de kmp, în care bolile și foametea făceau ravagii. Recunoscută
doar de Gabon, Coasta de Fildeș, Zambia și Tanzania și susținută de Africa de
Sud și Portugalia, fiecare cu interese în zonă, Biafra capitulează după trei
ani de război sângeros, reintrând în Federația Nigeriană, după ce lt. col. Chukwuemeka Odumegwu Ojukwu,
conducătorul rebelilor, fuge în Costa de Fildeș.
La mai bine de 40 de
ani distanță, o organizație numită Biafra Actualization Forum, dorește, în mod
pașnic, independența Bifrei, o regiune care de atunci este supusă de către
guvernul musulman, dominat de etnicii Hausa, unei discriminări continue etnico-religioase.