Republica Biafra- un accident secesionist din Nigeria

Republica Biafra a fost un accident nefericit, din istoria tumultoasă a Nigeriei postcoloniale, soldat, din păcate, cu peste 2 milioane de morți și cu multe sute de mii de refugiați. Biafra este o regiune din sud estul Nigeriei, situată la granița cu Camerunul, și cu ieșire la Golful Guineii, locuită în principal de populația Ibo( Igbo), de religie creștină. 

Aici s-au descoperit mari zăcăminte de hidrocarburi, care au început a fi exploatate în anii ‘50-60, sub directa atenție a guvernului central, dominat de etnicii Hausa(Haoussa) de religie musulmană. 

Secesioniștii din Biafra și-au dorit un acces și un beneficiu mai mare din exploatarea petrolului din regiunea lor, astfel că în 1967, au decis să declare independența Republicicii Biafra. 

Răspunsul dur al guvernului, sprijinit militar de britanici și de sovietici, blocada alimentară impusă teritoriului biafrez, înfrângerile succesive ale secesioniștilor, au dus la pierderi de vieți omenești imense și la o foamete cumplită. 

Finalul războiului civil găsește 3 milioane de biafrezi de etnie Ibo, îngrămădiți într-o enclavă de 2500 de kmp, în care bolile și foametea făceau ravagii. Recunoscută doar de Gabon, Coasta de Fildeș, Zambia și Tanzania și susținută de Africa de Sud și Portugalia, fiecare cu interese în zonă, Biafra capitulează după trei ani de război sângeros, reintrând în Federația Nigeriană, după ce lt. col. Chukwuemeka Odumegwu Ojukwu, conducătorul rebelilor, fuge în Costa de Fildeș. 

La mai bine de 40 de ani distanță, o organizație numită Biafra Actualization Forum, dorește, în mod pașnic, independența Bifrei, o regiune care de atunci este supusă de către guvernul musulman, dominat de etnicii Hausa, unei discriminări continue etnico-religioase.

Abhazia- un conflict înghețat din Georgia

Republică autonomă situată în partea de nord-vest a Georgiei, în nordul Munților Caucaz și cu ieșire la Marea Neagră, cu un statut incert, recunoscută de Rusia și de Nicaragua(?).

Republica autonomă în cadrul Republicii Sovietice Socialiste Georgiene( Gruzine), Abhazia este scena unui război civil între 1991- 1994, în care forțele armate ale Georgiei, proaspăt independente, sunt înfrânte de rebelii abhazi, ajutați de forțe ruse din bazele militare, încă prezente pe teritoriul țării. 

Deși georgienii erau majoritari în Abhazia, în perioada sovietică, după război, 200 000 dintre ei sunt forțați să plece, ceea ce răstoarnă structura etno- lingvistică, în favoarea abhazilor, urmați de georgieni și de ruși. În 2008, președintele Mikhail Saakașvili, ordonă trupelor georgiene să recapete controlul asupra Abhaziei și Osetiei de Sud, însă după intervenția brutală a trupelor ruse, armata georgiană este obligată să se retragă din aceste teritorii, la doar 6 zile după începerea ofensivei. Rezultatul este că cele două republici, sunt recunoscute de Federația Rusă, cu statut de republici autonome în cadrul acesteia, reprezentând enclave pe teritoriul Georgiei, și făcând parte din planul general de conflicte înghețate care mărginește Rusia azi. 

Kaliningrad- o exclavă cu rol strategic

Exclavă rusească situată între Lituania la nord și Polonia la sud, cu o suprafață ce depășește ușor 200 de kmp, cu ieșire strategică la Marea Baltică. Teritoriul Prusiei de Est, numit Königsberg este cedat Uniunii Sovietice, în 1945, în urma tratatului de Potsdam, care îi schimbă numele în Kaliningradskaia Oblast (Regiunea Kalinigrad, după numele unui apropiat al lui Stalin, pe numele său Kalinin).  

Inițial s-a dorit trecerea teritoriului la Republica Sovietică Socialistă Lituaniană, dar acest plan a căzut, preferându-se crearea unui teritoriu parte a RSSFR( Republica Socialistă Sovietică Federativă Rusă). 

Un episod trist este legat de suferințele celor peste 150 000 de etnici germani din exclavă, care au fost obligați să plece sau  care au fost înfometați și umiliți de noua populație rusă adusă aici. Azi, practic nu mai există populație de origine germană, iar rolul strategic al zonei  este relevat de bazele militare ruse și de aducerea aici a unor baterii de rachete Iskander–M( rază de acțiune de 500 de kilometri) care să ofere o contrapondere armată, o demontrație de forță, la scutul antirachetă american creat în Polonia și în România.

Originea denumirilor unor orașe și capitale

Revin cu denumirile unor orașe, capitale sau regiuni. Așa cum am pus săptamâna trecută traducerile numelor de țări sau supranumele acestora.

1. Varșovia (Polonia)- fondat în urmă cu sute de ani, pe malurile Vistulei de doi pescari: Wars și Sava.
2. Dublin (Irlanda)- se numeste în limba lor ciudată, Baile Atha Cliath adică ,,Golful Negru".
3. Rabat (Maroc)- triburile arabo- berbere din zona n-ar fi putut să numească oraăul altfel decât ,,Tabăra Victoriei".
4. Lagos (Nigeria)- deși capitala de azi a Nigeriei este Abuja, Lagos rămâne cel mai mare oraș al țării si înseamnă în portugheză Laguna.
5. Oslo (Norvegia) - numit initial Christiania, a revenit la denumirea vikingă si anume ,,Gurile lui Lo".
6. Dar es Salaam (Tanzania) - nu mai este capitală de peste 15 ani, aceasta mutându-se la Dodoma, mai în centrul tarii, acest oras se numeste de fapt ,,Portul Păcii ".
7. Phenian(Coreea de Nord sau RPD Coreeana)- se numeste Orașul Sălciilor, noroc de ele cu criza asta, ca orășenii manânca rădăcinile, așa de rău au ajuns comunistii lui Kim.
8. Addis Abeba (Etiopia) - situat pe platourile unui podis vulcanic, acest oras chiar că este ,,Floare Nouă", mai ales ca aici este primavară veșnică datorită temperaturilor moderate.
9. (D)Jakarta (Indonezia)- denumită inițial Batavia de către colonistii olandezi, înseamnă ,,Cetate puternica ".
10. Viena (Austria)- numele își are originea în denumirea castrului roman Vindobona.
11. Londra (Marea Britanie) - numele este legat tot de romani care denumesc așezarea din întinsa câmpie sudică Londinium.
12. Gibraltar (teritoriu autonom sub jurisdicție britanică)- numele vine de la Muntele(stânca)lui Tarik, adică Djabaltarik.
13. Tel Aviv (Israel)- capitala țării, mutată aici după problemele din Ierusalim, numele acestuia vine de la ,,Dealul primaverii ".
14. Buenos Aires (Argentina) - desi numele este foarte lung, s-au luat ultimele două cuvinte care înseamnă ,, Aer bun sau Aer sanatos ", nume care azi provoacă o grimasă celor ce citesc traducerea.
15. Nebraska (SUA)- unul din cele 50 de state americane, își are origine în denumirea indiană de Nethoska, care însemna "apa lină ".
16. Kara-Kum (deșert temperat din Asia Centrală) - înseamnă ,,nisipurile negre".
17. Mohenjo Daro (India)- oraș foarte vechi, fostă capitala a țării dravidienilor, o populatie preindoeuropeană, însemna ,,Colina morților ".
18. Beijing sau Pekin (China)- Orasul de Nord sau mai bine de nor (de fum și smog).

Forme de guvernământ ciudate

Știți că majoritatea formelor de guvernământ sunt de tipul republicilor si monarhiilor, dar există și câteva excepții:

stema Andorrei

1. Andorra- micuțul stat din Pirinei, dintre Franța și Spania, este un principat...parlamentar, adică este oficial și onorific condus de președintele Franței jumătate de an și de episcopul de Urgel din Spania, care este un regat, cealaltă jumătate. Așa că iată combinația între forma monarhică- principat - și cea parlamentară.

2. Vaticanul- care are titulatura de oficală de stat papal, așa că nu mai insistăm.

3. Malaysia- este o ciudățenie, numindu-se ,,Monarhie constituțională federală electivă". Bogatul stat, situat parțial în pensinsula Malacca și parțial pe insula Kalimantan, are o formă de guvernământ care împacă ideea de monarhie cu federalismul, aici regele fiind ales dintre cei 9 monarhi ereditari din cele 9 state care alcătuiesc federația malaysiană( în total sunt 13 state, dar numai 9 au monarhi!?), odată la 5 ani. Așadar, o monarhie în care regele este ales!

4. Bruneiul și Omanul-  sunt singurele monarhii islamice conduse de SULTANI, adică nu sunt nici regate  și nici emirate ci sultanate. Cu precizarea că Bruneiul este monarhie absolută, adică acolo tata decide împreună cu fiul, și totul se întâmplă în familie. La Oman, consultările se fac între familii, adică între clanurile de foști conducători de cămile, mă rog o familie mai mare.

stema Bruneiului

5. Vietnamul, Coreea de Nord(RPD) și Cuba- au rămas singurele republici socialiste. Asta știm ce însemnă, că ne-a ajuns 50 de ani, așa că nu mai insistăm.

6. China - a rămas republică populară, adică tot socialistă sau comunistă. Dar lor le merge bine, de când au combinat capitalismul cu comunismul.

7. Luxemburg- este singurul stat monarhie constituțională din lume condus de un DUCE, așa că titulatura oficială este de Marele Ducat al Luxemburgului. Frumos! Și trăiesc și bine!

Sursa foto: wikipedia.org

Republica Cooperatistă Guyana- o glumă comunistă

Guyana este o țară situată în nordul continentului sud american, având ca vecini Surinamul( fosta Guayană olandeză), Venezuela( cu care are un puternic conflict de graniță), Brazilia și Oceanul Atlantic.

O țară cu o eterogenitate etnică rar întâlnită, în care domină grupul de populație ...indiană, de origine asiatică, urmată de negrii și mulatri, metiși, amerindieni, albi și chinezi.
Acest lucru se datorează aducerii de mână de lucru ieftină din Asia, după ce sclavia a fost abolită în 1834 , iar plantațiile de trestie de zahăr și orez au rămas fără muncitori.

În 1966 fosta colonie britanică își declară independența în cadrul Commonwealthului, așa cum au făcut majoritatea coloniilor coroanei. Aici, patru ani mai târziu s-a întâmplat un eveniment politic ciudat, țara iese din Commonwealth, și se proclamă ,,republică cooperatistă,, sub conducerea unui fanatic marxist numit Linden Forbes Burnham.
Acesta era președintele Partidului Progresist Popular, care distruge țara din punct de vedere economic, mai ales după ce aderă ca stat asociat la CAER, vestita cooperativă economică a statelor comuniste.

Dezechilibrele se adâncesc după de Burnham devine președintele țării, din 1980 până în 1985, fiind accentuate de puternicele rivalități și tensiuni interetnice. La imaginea de țară neguvenabilă și săracă se adaugă un eveniment trist, care are loc în 1978, când 911 adepți ai sectei conduse de Jim Jones se sinucid în jungla din centrul țării.

În 1997 președintele țării, Cheddi Jagan, moare, iar soția sa, Janet Rosenberg Jagan este aleasă noul șef al statului. Născută la Chicago, aceasta devine prima femeie președinte și totodată primul șef de stat alb din istoria țării. Așteptările foarte mari din partea populației au dus în cele din urmă la plecarea acesteia din fruntea statului, nereușindu-se aplanarea tensiunilor dintre populația africană a Guyanei, care se simte discriminată, și majoritatea asiatică, și nici exploatarea pe scară largă a resurselor uriașe de bauxită, aur și diamante, care ar fi adus prosperitate țării.

Janet Jagan