Este un stat sărac, corupt și lipsit de resurse și de perspective de dezvoltare din cauza poziției sale în deșertul Sahara și într-o zonă Saheliană extrem de aridă. Are ca vecini, la nord Mali, la est Niger, iar pe rama sudică se grupează Coasta de Fildeș, Ghana, Benin și Togo.
Numele său înseamnă Patria oamenilor integri, inițial-până în 1984- Volta
Superioară (de la fluviul ce trece prin sudul țării), acest stat este dat ca
etalon (în sens peiorativ/ negativ) al sărăciei extreme, și din cauza condițiilor geografice extreme în care se află.
În zona de sud a marelui deșert, în
regiunea numită Sahel, unde din punct de vedere geografic, termenul definește o
regiune situată la sud de Sahara, unde bat vânturi permanente foarte uscate
numite alizee, vegetația este mai uscată și se face trecerea de la savana din
sud la vegetația rară deșertică din nord, numită stepă tropicală.
Azi, regiunea saheliană are o conotație cu
nuanțe catastrofice în care este imposibil să se mai practice agricultura
pentru că se întinde de la Marea Roșie în est, la Oceanul Atlantic în
vest, trecând prin Sudan, Ciad, Niger, Mauritania.
Ca în toate regiunile cu probleme de legate de
acoperirea cererii de produse agricole de primă necesitate pentru populație și
aici au izbucnit conflicte sângeroase între diferitele facțiuni tribale.
După declararea independenței în 1960 are loc o lovitură de stat militară ce–l aduce la putere pe lt.-col Sangoule Lamizana, urmată de numeroase răsturnări de situație politică, ultima fiind legată de asasinarea în 1987 a fostului capitan Sankara, devenit și el președinte tot prin crimă și lovituri de stat.
Burkina Faso are un diferend de graniță cu
Mali, pentru fășia Agacher din nord -estul țării, care a antrenat lupte în
1975, în așa numitul ,,război de cinci
zile” mediat de Coasta de Fildeș. Anul 1986 este anul în care Curtea
Internațională de Justiție de la Haga, rezolvă
printr-o decizie clară conflictul civil.
Situația politică a fost cât de cât stabilă sub
președintele Blaise Compaoré care a condus țara 27 de ani, chiar dacă a venit
la putere printr-o lovitură de stat. În 2014 au loc numeroase revolte care duc
în cele din urmă la plecarea de la putere a
președintelui Compaoré, cu toate eforturile lui de schimbare a constituției, care vizau rămânerea la
putere.
Odată cu plecarea de la putere a președintelui și cu declanșarea unei Primăveri vest –africane , după modelul Primăverii arabe, se spera că situația politică se va înbunătăți. În scurt timp totul ia o turnură tipică pentru Africa post colonială, puterea fiind acaparată de colonelul Traoré, șeful Statului Major, pentru a șaptea oară, de când Burkina și-a câștigat independența. Situația politică și economică în această parte tulbure a Africii rămâne în continuare incertă.