Bosnia- genocidul din Srebrenica și războiul din fosta Iugoslavie
Vizita în Salzburgul toropit de soarele de iulie, mi-a prilejuit momente de nostalgie, trăiri intense în cetatea de pe munte dar și un moment de tristețe.
O listă uriașă cu nume ocupa o parte a pieței centrale din acest oraș, și câțiva voluntari împărțeau hârtiuțe cu amintirea a ceea ce s-a întâmplat la Srebrenica, în Bosnia, în 1995.
Se presupune că în gropile comune au fost aruncați peste 8000 de oameni, mai ales bărbați, băieți și bătrâni, cu vârste cuprinse între 13 și 78 de ani. A fost vorba despre o tragedie absurdă, o încercare de epurare etnică, considerată ca fiind cea mai mare din Europa, de după al Doilea Război Mondial.
Mai jos, aveți povestea tragică a conflictului din Bosnia, care a pustiit această fostă republică iugoslavă, între 1990-1995.
Bosnia și Herțegovina este una dintre cele șase țări desprinse din
fosta republică federativă a Iugoslaviei, după sângerosul război balcanic
dintre anii 1991-1995.
Bosnia
și Herțegovina reprezintă azi o republică așa-zis independentă, aflată între
Croația la nord și vest, Serbia la est și Muntenegru la sud și sud-est, cu o
ieșire de doar 20 de kilometric la Marea Adriatică.
De
fapt, această țară are două entități rezultate în urma războiului de separare
din fosta Iugoslavie, Federația Bosnia și Herțegovina și Republica Srpska, care
reprezintă aproape jumătate din suprafața țării și unde trăiesc sârbii
ortodocși.
În
1991 când începe procesul de destrămare al Iugoslaviei, parlamentul de la
Sarajevo, dominat de slavii musulmani, ignoră înțelegerea numită paritate tri-națională, și organizează
în 1992 un referendum prin care se cerea cetățenilor să se pronunțe pentru
independență.
Acest
referendum este boicotat de către sârbi, și în pofida acestui lucru,
parlamentul de la Sarajevo declară independeța Bosniei, deși musulmanii nu
dețineau decât 45 % din populație. După alegerile pluripartite din 1990
musulmanii acaparaseră deja toate funcțiile importante din republică, ignorând
protestele minorităților sârbă și croată.
Acestea
au fost condițiile care au premers apariția primelor tensiuni și amenințări
între cele trei grupări etno-religioase din republică, asta pe fondul unor
confruntări extrem de violente care avuseseră loc între sârbi și croați pentru
regiunile Krajina și Slavonia.
Început
în vara anului 1992, războiul din Bosnia a avut numeroase episoade absurd și
extrem de sângeroase, care au inclus masacrarea a familii și sate întregi,
genociduri și ucideri în masă, cum este cel de la Srebrenița din 1995 în care
peste 8 000 de musulmani, mai ales bărbați și băieți, au fost uciși și aruncați
în gropi comune.
Au
rezultat peste 1 milion de refugiați din toate cele trei entități bosniace,
slavă musulmanaă, sârbă ortodoxă și croată catolică, distrugeri masive ale
infrastructurii și zeci de mii de pierderi de vieți omenești.
Leon
Wieseltier, redactor la The New Republic, spunea: ,,Un război împotriva
genocidului trebuie purtat cu furie, pentru că este purtat împotriva unei
furii’ cu privire la numărul uriaș de atrocități și gropi comune descoperite în
timpul, dar mai ales după încetarea războiului în 1995, ca urmare a încheierii
Acordului de Dayton( SUA).
Bosnia
și Herțegovina are alura unui stat artificial creat, care se menține astfel
doar datorită acordurilor internaționale, presiunii susținute ale SUA și UE și forțelor de
menținere a păcii.
În
plus cele două unități administrative nu colaborează absolut deloc pentru
netezirea asperităților post belice, funcționând practic ca două state aflate
într-un conflict mocnit. Rezultatul este vizibil, Bosnia fiind astăzi alături
de Macedonia și parțial Muntenegru, una dintre cele mai sărace, mai slab dezvoltate
și mai fragile democrații din zona așa numitului ,,butoi de pulbere al
Balcanilor”.