Burkina Faso- țara oamenilor integri din mijlocul Sahelului, Saharei și a sărăciei

 

Este un stat sărac, corupt și lipsit de resurse și de perspective de dezvoltare din cauza poziției sale în deșertul Sahara și într-o zonă Saheliană extrem de aridă. Are ca vecini, la nord Mali, la est Niger, iar pe rama sudică se grupează Coasta de Fildeș, Ghana, Benin și Togo.

Numele său înseamnă  Patria oamenilor integri, inițial-până în 1984- Volta Superioară (de la fluviul ce trece prin sudul țării), acest stat este dat ca etalon (în sens peiorativ/ negativ) al sărăciei extreme, și  din cauza condițiilor  geografice extreme în care se află.

În zona de sud a marelui deșert, în regiunea numită Sahel, unde din punct de vedere geografic, termenul definește o regiune situată la sud de Sahara, unde bat vânturi permanente foarte uscate numite alizee, vegetația este mai uscată și se face trecerea de la savana din sud la vegetația rară deșertică din nord, numită stepă tropicală.

Azi, regiunea saheliană are o conotație cu nuanțe catastrofice în care este imposibil să se mai practice agricultura pentru că se întinde de la Marea Roșie în est, la Oceanul Atlantic în vest, trecând prin Sudan, Ciad, Niger, Mauritania. 

Ca în toate regiunile cu probleme de legate de acoperirea cererii de produse agricole de primă necesitate pentru populație și aici au izbucnit conflicte sângeroase între diferitele facțiuni tribale. 

După declararea independenței în 1960 are loc o lovitură de stat militară ce–l aduce la putere pe lt.-col Sangoule Lamizana, urmată de numeroase răsturnări de situație politică, ultima fiind legată de asasinarea în 1987 a fostului capitan Sankara, devenit și el președinte tot prin crimă și lovituri de stat. 

Burkina Faso are un diferend de graniță cu Mali, pentru fășia Agacher din nord -estul țării, care a antrenat lupte în 1975, în așa numitul ,,război de cinci zile” mediat de Coasta de Fildeș. Anul 1986 este anul în care Curtea Internațională de Justiție de la Haga, rezolvă  printr-o decizie clară conflictul civil.

Situația politică a fost cât de cât stabilă sub președintele Blaise Compaoré care a condus țara 27 de ani, chiar dacă a venit la putere printr-o lovitură de stat. În 2014 au loc numeroase revolte care duc în cele din urmă la plecarea de la putere a  președintelui Compaoré, cu toate eforturile lui de schimbare  a constituției, care vizau rămânerea la putere.

Odată cu plecarea de la putere a președintelui  și cu declanșarea unei Primăveri vest –africane , după modelul Primăverii arabe,  se spera că situația politică se va înbunătăți. În scurt timp totul ia o turnură tipică pentru Africa post colonială, puterea fiind acaparată de  colonelul Traoré, șeful Statului Major, pentru a șaptea oară, de când Burkina  și-a câștigat independența. Situația politică și economică în această parte tulbure a Africii rămâne în continuare incertă.