Este
un teritoriu desprins din Somalia, din partea de nord, nord-vest a acesteia, cu
ieșire la Golful Aden, având ca vecini Djibouti în vest și Etiopia, plus regiunea
secesionistă Ogaden, în sud.
Este singura regiune din Somalia care are o
administrare proprie, o armată sau un sistem sanitar și educațional funcțional.
Un teritoriu care dorește
cu ardoare normalitatea unui stat democratic, a unor alegeri libere, după zeci
de ani de război civil și nenumărate deturnări ale situației politico- militare.
Problema clanurilor
dominante din diversele regiuni, granițele arbitrar trasate de cele trei puteri
care au deținut porțiuni din teritoriul extins al triburilor somali din Cornul
Africii, Marea Britanie, Franța și Italia, înarmarea excesivă a unor triburi și
folosirea copiilor ca luptători de gherilă, sunt tot atâtea cauze ale
disoluției statului somalez.
Pe acest fond, Abdirahman
Ahmed Ali Tuur declară acest teritoriu ca republică independentă, ca
urmare a unei conferințe de pace din 1991.
El face, însă, eforturi
pentru reconcilierea dintre clanuri, participând activ și de pe poziții de
forță la negocieri, militând pentru o soluție federală, singura care ar asigura
o oarecare stabilitate țării. În 2003, un fost șef al servicilor de Securitate,
Dahir Riyale Kahin, este primul președinte ales liber și democratic în
Somaliland.
În ciuda eforturilor
diplomatice, statul nu este recunoscut de nicio națiune și de nicio organizație
politică africană sau mondială. Există câteva diferende interne în patru din
cele 14 regiuni, unde autoritatea din Hargeysa – capitala țării- nu este
recunoscută și unde nici moneda
declarată- șilingul somalilandez- nu este acceptat, tot din cauza neînțelegerilor
dintre clanuri.
Noua insurgență islamistă
Shabab, din restul Somaliei, de sorginte wahabistă și legată ombilical de Al
Qaeda, și disputele de graniță cu nou creatul Puntland (alt teritoriu declarat
independent din trupul Somaliei Mari) sunt probleme minore, care nu au mai creat de ani de zile mișcări violente pe
plan social sau politico- militar, asigurând o nesperată stabilitate, unui
teritoriu parcă condamnat la război, sărăcie, foamete, secetă și genocid.