miercuri, 6 noiembrie 2013

Forme de guvernământ ciudate

Știți că majoritatea formelor de guvernământ sunt de tipul republicilor si monarhiilor, dar există și câteva excepții:
stema Andorrei


1. Andorra- micuțul stat din Pirinei, dintre Franța și Spania, este un principat...parlamentar, adică este oficial și onorific condus de președintele Franței jumătate de an și de episcopul de Urgel din Spania, care este un regat, cealaltă jumătate. Așa că iată combinația între forma monarhică- principat - și cea parlamentară.

2. Vaticanul- care are titulatura de oficală de stat papal, așa că nu mai insistăm.

3. Malaysia- este o ciudățenie, numindu-se ,,Monarhie constituțională federală electivă". Bogatul stat, situat parțial în pensinsula Malacca și parțial pe insula Kalimantan, are o formă de guvernământ care împacă ideea de monarhie cu federalismul, aici regele fiind ales dintre cei 9 monarhi ereditari din cele 9 state care alcătuiesc federația malaysiană( în total sunt 13 state, dar numai 9 au monarhi!?), odată la 5 ani. Așadar, o monarhie în care regele este ales!

4. Bruneiul și Omanul-  sunt singurele monarhii islamice conduse de SULTANI, adică nu sunt nici regate  și nici emirate ci sultanate. Cu precizarea că Bruneiul este monarhie absolută, adică acolo tata decide împreună cu fiul, și totul se întâmplă în familie. La Oman, consultările se fac între familii, adică între clanurile de foști conducători de cămile, mă rog o familie mai mare.

stema Bruneiului
5. Vietnamul, Coreea de Nord(RPD) și Cuba- au rămas singurele republici socialiste. Asta știm ce însemnă, că ne-a ajuns 50 de ani, așa că nu mai insistăm.

6. China - a rămas republică populară, adică tot socialistă sau comunistă. Dar lor le merge bine, de când au combinat capitalismul cu comunismul.

7. Luxemburg- este singurul stat monarhie constituțională din lume condus de un DUCE, așa că titulatura oficială este de Marele Ducat al Luxemburgului. Frumos! Și trăiesc și bine!

Sursa foto: wikipedia.org

sâmbătă, 19 octombrie 2013

Republica Cooperatistă Guyana- o glumă comunistă

Guyana este o țară situată în nordul continentului sud american, având ca vecini Surinamul( fosta Guayană olandeză), Venezuela( cu care are un puternic conflict de graniță), Brazilia și Oceanul Atlantic.

O țară cu o eterogenitate etnică rar întâlnită, în care domină grupul de populație ...indiană, de origine asiatică, urmată de negrii și mulatri, metiși, amerindieni, albi și chinezi.
Acest lucru se datorează aducerii de mână de lucru ieftină din Asia, după ce sclavia a fost abolită în 1834 , iar plantațiile de trestie de zahăr și orez au rămas fără muncitori.

În 1966 fosta colonie britanică își declară independența în cadrul Commonwealthului, așa cum au făcut majoritatea coloniilor coroanei. Aici, patru ani mai târziu s-a întâmplat un eveniment politic ciudat, țara iese din Commonwealth, și se proclamă ,,republică cooperatistă,, sub conducerea unui fanatic marxist numit Linden Forbes Burnham.
Acesta era președintele Partidului Progresist Popular, care distruge țara din punct de vedere economic, mai ales după ce aderă ca stat asociat la CAER, vestita cooperativă economică a statelor comuniste.

Dezechilibrele se adâncesc după de Burnham devine președintele țării, din 1980 până în 1985, fiind accentuate de puternicele rivalități și tensiuni interetnice. La imaginea de țară neguvenabilă și săracă se adaugă un eveniment trist, care are loc în 1978, când 911 adepți ai sectei conduse de Jim Jones se sinucid în jungla din centrul țării.

În 1997 președintele țării, Cheddi Jagan, moare, iar soția sa, Janet Rosenberg Jagan este aleasă noul șef al statului. Născută la Chicago, aceasta devine prima femeie președinte și totodată primul șef de stat alb din istoria țării. Așteptările foarte mari din partea populației au dus în cele din urmă la plecarea acesteia din fruntea statului, nereușindu-se aplanarea tensiunilor dintre populația africană a Guyanei, care se simte discriminată, și majoritatea asiatică, și nici exploatarea pe scară largă a resurselor uriașe de bauxită, aur și diamante, care ar fi adus prosperitate țării.
Janet Jagan