joi, 30 aprilie 2009

Burundi -sărăcie lucie şi război civil, aceeaşi hutu şi tutsi


refugiati rwandezi tutsi în Burundi, dupa genocidul din aprilie 1994

câmpuri de mine

tânăr ucis în confruntarile de strada dintre cele doua etnii

copii sunt înarmati si considerati ,,carne de tun'', fiind plasati de gruparile militare în zonele de conflict

burundezi, victime ale minelor antipersonal puse de armata guvernamentala la granita cu Rwanda




Burundi este una dintre cele mai mici tari din Africa dar doar ca suprafata, populatia fiind numeroasa, densitatile medii sunt ridicate iar natalitatea este de peste 40 0/00.
Este cunoscuta ca teritoriu asociat Rwandei vecine în ceea ce priveste cele mai mari genocide din secolul XX, desi nu atins nivelul dramatic din tara vecina.

Populatia este împartita în cele doua etnii beligerante si anume: hutu( 85%) majoritari ca si în Rwanda cu triburi wahutu si bahutu, agricultori sedentari de pe malul lacului tectonic Tanganyika si tutsi (15%) minoritari ca si în Rwanda cu triburi watutsi si batutsi, păstori nomazi veniti din nord, mai înalti si mai razboinici.

Sistemul feudal s-a transmis si în modul de convietuire al celor doua etnii, elementul alohton tutsi reusind sa supuna populatia majoritara hutu timp de sute de ani, chiar si cu complicitatea colonistilor germani si belgieni care n-au intervenit în acest sistem de caste pe structura etnica. Astfel s-au creat conditiile unor masacre si revolte hutu împotriva etniei minoritare conducatoare, în 1962 ca efect al venirii la putere în Rwanda a conducatorilor hutu, ceea ce a antrenat o migratie masiva tutsi în Burundi, astfel ponderea populatiei tutsi creste si se acutizeaza conflictul etnic deja existent.
In 1972 se desfasoara cel mai cumplit episod din istoria Burundi, când o revolta esuata a populatiei majoritare se sfârşeste cu masacrarea a 100 000 de oameni si cu refugierea în tarile vecine ( Rwanda, Tanzania si Zair /RD Congo) a peste 150 000 de oameni.
Alt episod macabru are loc în 1988 când alta revolta hutu este înnabusita în sânge de fortele tutsi, atunci 50 000 de oameni pierzându-si viata, urmata de alt genocid în 1991 soldat cu câteva miii de morti.

In 1994 avionul care urma sa aterizeze la Kigali (capitala Rwandei), si care îi transporta pe presedintii celor doua ţări ( Rwanda si Burundi) la negocieri de pace, este doborât, iar ceea ce urmeaza este absolut inimaginabil, în Rwanda pierzându-si viata în doua saptamâni 800 000 de barbati, femei si copii.
Astazi înca mai exista sute de mii de refugiati rwandezi tutsi în Burundi, dar si numerosi refugiati burundezi hutu în Zair ( peste 130 000) si în Tanzania (peste 70 000), iar eforturile de normalizare a situatiei conflictuale nu au dat rezultate, tara fiind practic împartita în doua, pe criterii etnice, astfel ca asasinatele, puciurile militare, fanatismul etnic si uciderile în masa continua, facând din Burundi cea mai saraca tara din acesta parte a Africii.

duminică, 26 aprilie 2009

Sahara Occidentala -multi fosfati si un razboi uitat


imaginea zidului rusinii care separa Sahara de Vest in doua ,,tari"


linia mov indica cele doua regiuni, cea galbena controlata autoritar de Maroc, cu drumuri moderne si investitii in industrie si cu verde zona controlata de Polisario



presedintele Mouhamad Abdelaziz si soldati saharieni


steagul unei tari recunoscute de 28 de state



mine extrase de militarii sahrawi si de trimisii speciali ai ONU


vecinii tarii: la sud si est Mauritania, care se retrage din sudul Saharei dupa atacurile asupra oraselor mauritaniene si chiar asupra capitalei Nouachott, in nord est Algeria si in nord Marocul


Cind te uiti pe harta Africii nu poate sa nu-ti sara in ochi o fisie destul de lata numita,, Sahara de Vest sau Occidentala" si care uneori are aceeasi culoare ca a Marocului, semn ca face parte din acest stat.
In realitate nu este asa, iar ocupatia marocana a venit dupa retragerea trupelor spaniole in 1976 si trupelor mauritaniene din sudul teritoriului acestei tari.

In fapt este vorba despre lupta pentru autodeterminare si independenta a unei populatii sahariene de berberi numita sahrawi, populatie supusa de marocani la numeroase umilinte, astfel ca peste 100 000 de refugiati traiesc azi in sud-vestul extrem al Algeriei in cinci tabere de refugiati (linga Tindouf), carora ONU nu le mai acorda ajutoare decit intr-o foarte mica masura.
Luptele se dau intre Frontul de eliberare al sahrawi numit Polisario, cel care a format si un guvern in exil si a declarat in 1978 Republica Araba Democratica Sahariana si Regatul Marocului, care a beneficiat de ajutor francez, de interese comerciale legate de fosfati, petrol si pescuit (spaniol) in largul coastelor, astfel ca cei din Polisario au fost din ce in ce mai marginalizati, traind in exil mai bine de 30 de ani.

In 1991 se semneaza un armistitiu intre cele doua parti, un armistitiu fragil care risca sa fie incalcat si sa declanseze in zona un nou razboi si o mare criza umanitara. Poporul sahrawi a fost ajutat intens de Algeria, acesta subminind puterea Marocului in teritoriile de la est de zidul de nisip. Acest zid de nisip lung de 1500 de kilometri a fost construit de marocani, are 3 metri inaltime, este plin de mine antipersonal si antitanc si este pazit de 100 000 de soldati marocani pe toata lungimea lui.
Capitala tarii, Laayoune (Al Aiun), este foarte aproape de Maroc si este locuita intr-o mare proportie de marocani, astfel ca se pare, aici a reusit cea mai vasta operatiune de purificare etnica din timpurile moderne, prin inlocuirea populatiei originare de pastori si sedentari sahrawi cu 200 000 de marocani ce au colonizat si toata partea de vest a tarii.

Astfel se ajunge in situatia absurda in care populatia unei tari traieste in alta tara, are guvern, ceva fonduri, ajutor algerian, armata de mii de oameni, presedinte este recunoscuta Republica Araba Democratica Sahrawi de 28 de tari, dar fara teritoriul natal si stramosesc!!!, ocupat abuziv in numele intereselor economice.

luni, 20 aprilie 2009

Bhutan - tara regelui ciudat



Bhutan ( Tara dragonului fulgerului )- este o ţară de dimensiuni reduse situata intre India si China , la poalele Muntilor Himalaya, avind la est ca vecin regiunea autonoma indiana Sikkim.
O monarhie constitutionala in care Regele Wangchuk detine practic controlul intregii tari, o tara cu citeva ciudatenii : India ( teoretic cea mai mare democratie de pe Glob ) se ocupa de apararea tarii si de politica externa a uneia dintre cele mai izolate entitati statale de pe Glob , de asemenea mânăstirile sunt vizitate doar de budisti japonezi ( o masura ciudata si disciminatorie ) , in conditiile in care principala sursa de valuta si de venit a tarii sunt turistii, nu exista sindicate sau partide politice iar singurele organizatii antiguvernamentale activeaza in exil , in Nepal. Nepalul fiind alta tara himalayana cu probleme politice grave .
Fiind un regat care se respecta aceasta tara are si doua capitale , una de vara Phunaka si una de iarna , de fapt capitala adminstrativa a tarii , Timphu , aceste doua orase fiind de fapt resedintele regelui dictator.

joi, 9 aprilie 2009

Republica Moldova - o ţară tristă şi săracă


intilnire istorica intre V. Voronin si I. Smirnov, in 2008, pentru rezolvarea problemei autonomiei Transnistriei


Republica Moldova reprezinta un punct pe harta Europei, un ghimpe in coasta ucrainenilor si in cea a Romaniei, de altfel singurele tari cu care se si invecineaza. Istoria Moldovei are trei capitole importante:
1. Perioada dintre secolul 14 si 1812, cind diferite parti din spatiul dintre Prut si Nistru , au apartinut principatului Moldovei, indiferent ca domnitorii (regii) s-au numit Petru Rares sau Stefan cel Mare.
2. Perioada 1821 -1991 cu numeroase conflicte si treceri de la puterea ruso-tarista la cea romaneasca, totul culminind cu anul 1940 cind in urma ultimatum-urilor, date de rusi Romaniei, acestia ocupa Basarabia, Bucovina de Nord si Tinutul Herta (ultimile doua apartinind astazi Ucrainei).
3. Perioada destul de zbuciumata de dupa declararea independentei, la 27 august 1991, perioada marcata de razboiul cu unitatile paramilitare rusofone din stinga Nistrului, sprijinite de elemente ale armatei a 14-a a Rusiei, dizlocate in zona din timpul URSS, si politia Moldovei plus elemente paramilitare inarmate si sprijinite de guvernul de la Chisinau.
Dupa consumarea ostilitatilor si autoproclamarea Republicii autonome Transnistrene, cu sprijin rusesc, se semneaza un acord prin medierea Rusiei, Ucrainei si Romaniei (Romania a fost exclusa de la medieri ulterior!?).
De fapt ia nastere un nou stat cu populatie majoritar rusa si ucraineana, in care romanii minoritari nu au dreptul nici macar la studierea limbii materne sau a obiectelor de studiu in limba materna.
Nici un stat nu a recunoscut independenta Transnistriei, dar acesta republica condusa de Igor Smirnov si de clanurile mafiote, are imn, armata, moneda si institutii de sine statatoare si practic nu are nicio legatura cu Republica Moldova.
Pe fondul plecarii a peste 1 milion de moldoveni in Rusia sau in Occident la munca, balanta piramidei virstelor este inclinata clar in favoarea virstnicilor, care au nostalgii comuniste adinc inradacinate (perioada infloritoare a URSS-ului ), si in favoarea celor patru mari minoritati nationale ( rusi 13%, ucraineni 13%,gagauzii -o ramura de turci crestinati si care au si ei o republica autonoma in sudul tarii -3% si bulgari 2%).
Astfel se creeaza premisele ca in Moldova sa se adinceasca falia sociala, dintre orasenii mai informati si mai umblati si ruralii virstnici si minoritatile care voteaza constant cu comunistii.
Aici s-a ajuns in zilele de aprilie 2009, cind tinerii basarabeni au strigat in fata presedintiei moldovene LIBERTATE.
Ce trist este ca dupa aproape 20 de ani de pseudodemocratie, o tara sa se trezeasca din marasmul comunist impus chiar de majoritate neinformata sau ignoranta a vistnicilor.

Care este rezultatul semidictaturii comuniste?

- procesele de privatizare stagneaza sau unitatile industriale sunt falimentate si preluate de mafia economica din jurul lui Voronin.
-un leu moldovenesc mai slab si slabit de criza financiara.
-o semicriza energetica continua legata de imposibilitatea de a-si procura energie din alta parte decit din Rusia sau Ucraina, un veritabil cordon ombilical ce leaga acesta tara de Moscova.
-ani in care salariile si pensiile nu se platesc decit foarte rar, in '99 ajungindu-se la trocul primitiv de produse, in lipsa banilor.
-apoximativ 70-80 % din populatie traieste la limita sau sub limita de saracie.
-relatiile cu FMI sunt intrerupte iar dezghetul intirzie sa apara.
-atitudine antiromaneasca manifestata chiar la virful puterii.

marți, 7 aprilie 2009

Arctica si Antarctica - zone disputate


se poate observa vulcanul Erebus ( placa Antarctica este fisurata datorita greutatii ghetii de deasupra , cu o grosime de 3-4 kilometri, ceea ce permite urcarea magmei ) si statiunile de cercetare apartinind diferitelor natiuni


se poate observa dorsala Lomonosov- aflata in discutie

Desi considerate regiuni semilocuite ( Arctica ) sau nelocuite ( Antarctica ), cele doua teritorii sunt scena unor dispute politice intre marile puteri si tarile riverane ( tarile vecine acestor zone ).
Arctica reprezinta zona cuprinsa in jurul Polului Nord ce cuprinde Oceanul Arctic cu banchiza permanenta, Groenlanda, nordul extrem al Canadei si arhipelagurile nord siberiene, este impartita pe criterii administrative, tutelare, stiintifice si (mai ales) politico-militare intre tarile care au iesire spre Cercul Polar de Nord, cea mai mare parte dintre acestea revenind, in mod logic Canadei(Teritoriile de Nord ) si Rusiei ( zona de nord a Siberiei plus insulelele din Oc. Arctic), precum si Danemarcei (Groenlanda si Arhipelagul Feroer), Norvegiei ( Arhipelagul Spitzbergen si I. Jan Mayen) si Statelor Unite (Alaska plus insulele din nord, ex. Barrow ).

Desi teoretic este un teritoriu al nimănui( no mans land) interesele pentru resursele nedescoperite (25 % din rezervele potenţiale de petrol ) dar foarte probabile precum si proximitatea marilor puteri au facut din Arctica o zona de exersare a unui nou razboi rece ( vezi cazul Kursk si cel legat de pretentia Rusiei de a dobindi toata zona riftului (fractura produsa intre doua placi tectonice, numita si zona de divergenta) si dorsalei Lomonosov (dorsala- lant de munti suboceanici ridicati pe marginile riftului din lava racita ) dar si pretentiile Danemarcei legate de legatura geologica dintre Groenlanda si zona riftului, dar si a Canadei care va construi in zona arctica o baza militara) .Marile marginase Oceanului Arctic si care apartin Rusiei sunt Marea Barents,Alba, Kara, Laptev ,Siberiei de Est si Ciukcilor, Marea Beaufort care apartine SUA,si Marea Groenlandei.

Antarctica reprezinta zona ce cuprinde continentul sudic si regiunea de pina la Cercul Polar de Sud, cel care creeaza echilibrul blocurilor continentale, cunoscut si sub numele de Antarctida(continentul propriu zis), este un teritioriu demilitarizat, considerat ca fiind al intregii umanitati.

Eventualele resurse pe care le-ar detine il fac insa destul de atragator, desi exista o conventie a ONU din 1961 care permite oricarui stat din lume sa isi construiasca o baza de cercetare, acest acord este suplimentat in 1991 de o anexa care recunoaste 39 de tari care detin statii de cercetare iar 26 sunt sustinatori materiali ai proiectului de pastrare a continentului ca bun al omenirii.

Exista un conflict legat de revendicarile pe care le au Chile si Argentina (state care impart Insula Tara de Foc, situata foarte aproape de Peninsula Antarctica) asupra unei regiuni foarte largi dintre Marea Bellinghausen si Marea Weddell detinuta de Marea Britanie (de altfel aceasta tara detine toate insulele din zona marginala antarctica (Falkland sau Malvinele, Georgia de Sud si Sandwich de Sud).

Celelalte zone sunt detinute de Norvegia, Australia ( doua portiuni), Franta si Noua Zeelanda, iar teritoriul numit Tara Marie- Byrd (vestul continentului) cu iesire la Marea Amundsen este nerevendicat.

joi, 2 aprilie 2009

Afganistan - terra nullius




poza simbol a revistei National Geografic, cu fata afgană fotografiata în anii '80 si regasita apoi dupa 20 de ani mult îmbatrânită


culturile de mac din care se fabrica opiul si heroina sunt unica sursa de venit pentru ţăranii afgani( 80% din productia mondiala de opiu!!!)

soldati sovietici în timpul războiului din anii 1979-1989


misiune de salvare a armatei americane


soldati români în Afganistan
harta cu distributia etnica si tribala si administrativa din Afganistan
una dintre cele doua statui uriase ale lui Buddha din Afganistan, distruse cu tancurile de catre talibani


Afganistan- ţară situată între Orientul Mijlociu şi spaţiul indiano-pakistanez şi numită de Arnold Toynbee ,,rascrucea drumurilor antice”.
Bântuită de numeroase razboaie interetnice, mai ales dupa proclamarea independentei 1919, când devine monarhie şi dupa 1973 când se declara republică sub conducerea lui Muhammad Daud, Afganistanul devine scena luptelor pentru putere între conservatorii islamişti şi partidele reformatoare susţinute de cele două mari puteri militare din anii 80.
În 1979 noul sef al statului Babrak Karmal solicită intervenţia armatei sovietice care pierde pâna în 1988 (anul retragerii trupelor sovietice ) peste 15 mii de militari.
Razboiul civil generează o cursă a înarmării celor peste 20 de grupuri etnice (tadjici în nord, pushtuni, uzbeci şi turkmeni în nord, hazara în centru, beluchi în sud, hindusi) care sunt ajutate de SUA pe de o parte(mujahedinii şi talibanii ) şi de URSS ( guvernul comunist), ce are drept consecinta pierderi de vieţi omeneşti (1. 5 mil. afgani), cinci milioane de refugiaţi la sfârşitul ocupaţiei sovietice răspândiţi în Pakistan (mai ales hazarii, un popor cu trăsături asiatice şi musulmani sunniţi) şi Iran dar si pagube materiale uriaşe.
În urma acordurilor de pace şi a intervenţiei ONU, se pune capăt războiului civil iar la putere vin mujahedinii şi talibanii care instituie o republica islamică în care sunt îngrădite drepturi şi libertăţi elementare.
Asocierea guvernului talibanilor cu liderul Al Qaeda, Osama Bin Laden şi ajutorul dat în atacurile teroriste din capitala Kenyei– Nairobi şi de la WTC, a generat răspunsul ferm al SUA şi al coaliţiei împotriva terorismului din care fac parte ţări de pe toate continentele.
Astăzi autoritatea guvernului şi a preşedintelui Hamid Karzai abia trece de limita Kabulului în rest autoproclamaţi sefi de regiuni şi membri ai temutei mafii Panjshairi (afaceri cu opiu) deţin controlul a peste 80 % din teritoriu.
Conform clasificarii lui Robert Cooper, Afganistanul este un stat premodern, un fel de ,, terra nullius” cu suveranitati nominale în care diferitele etnii sau grupari religioase (a se vedea situatia hazarilor din centrul tarii, persecutati religios datorita apartenentei la curentul sunnit) organizeaza teritoriul pe principii feudale.