Stat arab situat la sud de Turcia, având ca vecini state cu
probleme interne și cu care are chiar dispute teritoriale, cum ar fi Israelul(
cazul Înălțimilor Golan), Libanul, Irakul și Iordania, dar și cu ieșire pe 175 de kilometri la Marea Mediterană.
Stat aflat la intersecția unor
drumuri comerciale antice și într-o poziție geostrategică de excepție, Siria
s-a confuntat cu numeroase lovituri de stat și războaie civile fratricide,
imediat după declararea independenței și eliberarea teritoriului de trupele
franco –britanice, în 1946. Până în 1970 Siria este scena unor mișcări politice
teribile, în care au loc nu mai puțin de 8 lovituri de stat, înclusiv în
perioada în care Siria a fost unită, într-o construcție politică cel puțin
ciudată, cu Egiptul de peste Mediterană, sub numele de Republica Arabă Unită.
În 1963 începe hegemonia Partidului Baas(Ba’ath) Socialist ce promovează un
panislamism exacerbat, care ajuns la putere, inițiază măsuri radicale de
naționalizare a întreprinderilor și o reformă agrară de inspirație socialistă.
În 1971, puterea este preluată de
liderul acestui partid, generalul Hafez al-Assad, ce pune Siria în prima linie
a luptei comuniste și al panarabismului, fiind aliatul principal al URSS în regiune.
Siria este condusă cu o mână de
fier, într-o manieră dictatorială, în care președintele are dreptul, conform
constituției, să conducă guvernul, să revoce primul ministru, să schimbe
vicepreședintele sau pe orice ministru.
Orientarea comunistă se vede clar
în structura parlamentului unicameral, unde din 250 de locuri, 127 sunt
rezervate muncitorilor și țăranilor. Având ca obiectiv (re)crearea Siriei Mari,
a unei națiuni siriene dominante în Orientul Apropiat, armata și comandatul ei suprem s-au implicat în
conflictele cu Israelul, din 1948-1949,
în războiul de Yom Kippur din 1973,
sau în cel din 1967- Războiul de Șase Zile-, când pierde zona Înălțimilor
Golan, teritoriu din sud vestul extrem, în care Israelul construiește de zeci
de ani colonii evreiești.
Un alt conflict în care s-a
implicat activ, a fost cel din Liban, un război civil care a durat din 1975
până în 1990, în care Siria a jucat rolul puterii protectoare, cu trupe de
menținere a păcii (numite oficial Forțe Arabe de Descurajare) trimise acolo- în
jur de 30 000 de militari-, un tratat din 1989 consfințind acest rol.
În războiul petrogranițelor
sunito-șiit, dintre Irak și Iran, din anii 1980-1988, Siria se aliază cu Iranul
șiit, iar în războiul din Golf din 1991, se poziționează în tabăra aliaților
condusă de SUA, împotriva lui Saddam Hussein.
Legăturile cu Iranul sunt extrem de
puternice, până azi, datorită religiei și faptului că deși doar 10% din
populație este șiită( alawiți, de fapt, un subgrup șiit, care nu este
recunoscut de marea majoritate sunită nici măcar ca musulmani), aceasta
constituie elita conducătoare a țării, din partidul Baas, care este de fapt un
partid constituit pe criterii etnico-religioase.
Iranul susține oriunde în lumea arabă
sau în lumea occidentală lupta de orice fel a musulmanilor șiiți, pentru
recunoaștere sau putere, cel mai recent exemplu este insurgența Houthi din
Yemen.
1999 este anul în care președintele
Hafez al-Assad, este confirmat în funcție pentru al 5 lea mandat, cu nu mai
puțin de 99,98 % din sufragii, mandat dus la capăt de fiul său Bashar al-Assad,
asta după moartea lui Hafez al-Assad în 2000.
Bashar al-Assad, se află de atunci
la putere, continuând politica dictatorială a tatălui său și punând Siria pe
harta țărilor în care se desfășoară unul dintre cele mai sângeroase războaie
civile din secolele XX-XXI.
Ca un efect al primăverii arabe, în
Siria, în 2011, încep ample manifestații
împotriva guvernului condus de al-Assad, care vizează încălcarea unor drepturi
și libertăți, a hegemoniei sectei alawite, a șomajului și corupției
generalizate din țară.
Deși introduce câteva reforme, una
dintre ele fiind acordarea de cetățenie la mii de kurzi sau majorarea
salariilor, conflictele tot mai dese între manifestanți și forțele de
Securitate se soldează cu sute de morți și răniți și cu mii de arestați. În
scurt timp este evident pentru toată lumea că revolta sau conflictul din Siria,
devine un război civil în toată regula, dus nu numai cu coctailuri Molotov și
Kalashnikov ci și cu blindate și avioane de bombardament.
În prezent, în 2016, situația se
prezintă astfel, cea mai mare parte a vestului țării este controlat de armata
siriană guvernamentală și de aviația rusă adusă în sprijinul președintelui, cu
excepția unei regiuni extinse din jurul orașului Alep, ținta unor bombardamente
puternice ale avioanelor ruse și siriene și unde opoziția siriană Armata Siriană
Liberă și Frontul Islamic, dețin încă poziții, plus o regiune întinsă din sud
și de la granița cu Israelul. Nordul țării unde trăiau cei 6% kurzi, este sub influența milițiilor
Peshmerga, care luptă pentru crearea unui Kurdistan liber, atît în Siria cât și
în Irakul vecin.
Centrul și estul țării este ocupat
de ISIS (DAESH) care a proclamat un califat în această regiune și în tot
nordul și nord estul Irakului, grupare teroristă care a ocupat regiunea dintre
cele două țări în câteva luni, în condițiile disoluției statelor respective din
cauza războaielor civile.
Frontul Al Nusra deține câteva
poziții cheie în nord estul Siriei, spre granița cu Turcia. Consecința
războiului care durează de mai bine de 5 ani este una cumplită pentru populația
acestei țări și pentru Siria însăși, aproape 500 000 de victime din care o bună
parte copii nevinovați și milioane de refugiați în Liban, Iordania și Turcia,
unde există multe tabere administrate de UNCHR.
Dincolo de cauzele religioase și
etnice evidente, precum si interesele unor țări și companii care doreau să
construiscă gazoducte pe teritoriul Siriei, este foarte clar că efectele
conflictului est/ vest, lumea occidentală și democratică vs lumea post
sovietică și autoritaristă, duc aici un război care trimite cu gândul la un
eventual al III lea război mondial. Este de ajuns să citim care sunt
beligeranții și cine îi susține.
Coaliția împotriva guvernului este
susținută de SUA, statele occidentale din NATO și UE plus statele sunite din Golf,
Iordania, Qatar, EAU și Arabia Saudită și Turcia( mai puțin când este vorba de
kurzi) în timp ce guvernul lui Assad este susținut de Rusia, China, Coreea de
Nord și Iran.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu