miercuri, 28 ianuarie 2009

Zair -Guvern versus Rebeli






Congo Republica Democratică- cea mai mare țară din centrul Africii, aflată în perioada colonială sub dominație belgiană, Zairul de atunci, a avut mult de suferit de pe urma politicilor coloniale.
Părăsiți brusc de belgieni în 1960 ( în urma mișcărilor de eliberare anticolonială din Africa), zairezii sunt conduși dictatorial de Mobutu Sese Seko Ngbendu Waza Banda din 1965-1997, primesc sprijin din partea URSS, iar apoi, datorită uriașelor rezerve de minereuri neferoase și din partea SUA (care ca și Belgia aveau uriașe interese economice și militare în zonă).
După asasinarea dictatorului Mobutu, a izbucnit un sângeros război civil ce are ca rezultat moartea a cel puțin 3,3 mil. de oameni, mai ales femei, copii și bătrâni, 2,25 mil. de oameni și-au părăsit locuințele iar peste 10 000 de copii sunt înregistrați ca soldați în diversele grupări separatisto- mafiote.  Asta în condițiile în care înaintea acestui război civil, 87% din populație nu avea și nici nu are acces la servicii medicale, existau 2000 de medici la 50 mil. locuitori, și existau 2500 km de asfalt la o suprafață de 2,3 mil kmp (România are 238391 kmp).
În multe regiuni și mai ales în estul țării, (cea mai săracă zonă dar și foarte împădurită și inaccesibilă) se trăiește cu mai puțin de 0,18 $ / zi.
O altă cauză a declanșării acestui război este legată și de evenimentele din Rwanda (aprilie 1994- războiul civil dintre minoritățile tutsi și hutu ) dar și de fragilitatea sistemului politic și etnic din Burundi.
După venirea la putere a lui Laurent Kabila în 1997, conflictul a degenerat, atingând apogeul în 1998, rebelii controlând 1/3 din țară (mai ales estul) aceștia fiind ajutați de trupe și de logistica din țări care au interes în destabilizarea situației dar și în apărarea populației tutsi, majoritară în aceste țări, și anume din Burundi, Rwanda și Uganda (de altfel, vecinii din partea de est), în timp ce forțele guvernamentale sunt susținute de țări precum Angola (vecinul din sud ), Zimbabwe, Ciad și Namibia.
După asasinarea lui Laurent Kabila în 2001, ONU trimite o forță de menținere a păcii numita MONUC în august 2002, care semnează un acord de pace cu Joseph Kabila (fiul lui Laurent), ceea ce, cel puțin teoretic pune capăt războiului civil.
Însă luptele reizbucnesc la puțin timp după semnarea acordului, ceea ce face necesară trimiterea altei forțe de pace, sprijinită de Franța și numită IEMF (Interin Emergency Multinational Force ) care este dizlocată în orașul Bunia din estul extrem al țării, măcar pentru a proteja populația civilă și a urmări și sprijini întoarcerea celor peste 2 milioane de refugiaţi tutsi din ţările vecine.

marți, 27 ianuarie 2009

Angola -razboiul diamantelor


conducatorul rebelilor Dr . Savimbi este ucis


tanc folosit de rebelii UNITA


urmele , umbrele si urmarile razboiului civil




--> Angola este un stat întins situat in Regiunea Africa Australa ( de Sud ), cu iesire la Oceanul Atlantic, este scena unui razboi civil înca din 1975. când se proclama Republica Populara Angola.
Miscarea Populara pentru Eliberare ( MPLA ) victorioasa in razboiul civil înscrie Angola pe orbita comunismului, condusa de presedintele Jose Eduardo dos Santos, fiind sprijinita de Cuba (care trimite si trupe de ,, mentinere a pacii ,,) si URSS, în timp ce UNITA ( Uniunea Nationala pentru Independență Totala) este sustinuta de Africa de Sud si de comunitatea internationala, condusa de doctorul Jonas Savimbi.
Acest conflict mai este cunoscut ca ,, Războiul diamantelor ", la fel cu cel din Sierra Leone, în care rebelii controlau cea mai mare parte a minelor de diamant, pe care le vindeau pentru armament, in fapt razboiul se ducea mai ales pentru controlul zonelor cu resurse, mai degraba decât pentru libertatea unora sau a altora ...
In urma uni acord de pace intre cele doua partide mediat de Portugalia (fosta metropolă ) si de ONU în 1991, sunt organizate alegeri libere sub supraveghere internationala . Confictul opune, in mare , interesele celor doua doctrine ale lumii moderne, comunismul si capitalismul, interesele marilor puteri ( Portugalia, Cuba, URSS, Africa de Sud, SUA ) si resursele mari de diamante si petrol , care lasa in urma peste 500 000 de morti ( peste 200 000 de refugiati ) si pagube uriase în economia angoleză.
Cea mai mare problemă, dupa încheierea razboiului civil, în 2003 sunt câmpurile de mine antipersonal si miile de copii sau adulti cazuti victime acestora, pentru care comunitatea internationala face eforturi disperate.
Angola are un diferend cu fostul Zair ( azi Republica Democratica Congo) si in ceea ce priveste regiunea Cabinda ( fosta colonie portugheza , de importanta strategica) situata la vărsarea fluviului Zair în Oceanul Atlantic, care tine de controlul comercial al zonei.

luni, 26 ianuarie 2009

Africa de Sud şi politica de apartheid



mostra de rasism, tipic pentru apartheid



victima in conflictul interetnic


cea mai cunoscuta suburbie a Johannesburg-ului, Soweto, transformată într-un ghetou

razboinici zulu, într-un dans ritualic


-->Africa de Sud este un stat situat între Oceanul Indian şi Oceanul Atlantic, a fost timp de 52 de ani ( între 1945 şi 1992 ) ţinta unor embargouri din partea comunităţii internaţionale, din cauza politicii de segregare rasială (apartheid). Cu numeroase încercări de a domina politic, militar și doctrinar și Africa de Sud-Vest, actuala Namibie.
Deşi la putere (astăzi) populatia neagră încă suferă de sărăcie şi de înapoiere chiar şi la peste 20 ani de la înlăturarea regimului de dominare al populaţiei albe, ceea ce generează în continuare lupte între diferitele etnii de culoare. Cele mai sângeroase fiind cele dintre adepţii Congresului Național African, conduşi o perioadă de Nelson Mandela (inclusiv din detenţie şi în ilegalitate) de origine Bantu (xhosa, sotho,tswana, tsonga) şi adepţii Inkatha, de origine zulu (cea mai numeroasă etnie sud africană ), kwazulu, gazankulu, kwandbele, lebowa condusi de Buthelezi, sau exterminările populaţiilor de hotentoţi (aceştia împreună cu boşimanii sunt populaţiile iniţiale care locuiau în nordul şi centrul Africii de Sud de azi de către buri (azi numiti africaaner, urmaşi a olandezilor si englezilor).

Genocidul din Rwanda





Stat situat în Africa Central –Estică, cu ieșire la lacul Kivu, având vecini cu care este în conflict aproape permanent: Republica Democratică Congo la vest și Burundi la sud, plus Uganda la nord și Tanzania la est.
Statul african cu cea mai mare densitate de populatie este format din populatiile Tutsi, ce dețin cca 15 % din total (vechi păstori nomazi de neam hamit, înalți și cu spirit razboinic) și Hutu cu aproximativ 85 % ( triburi bantu, sedentari și agricultori).
Genocidul din 1994, cel mai mare din Africa secolului XX și probabil din lume, se datorează diferențelor etnice și situației ciudate în care populația majoritară este condusă sute de ani de populația minoritară.
O țară de mărimea Belgiei, cu o populatie de 7 milioane de locuitori, trăieste absurdul unui război civil, invocând ca si cauze: influenta colonială (germana si belgiana cu urmări catastrofale legate de legea prin care pe buletinul fiecarui cetatean sa fie trecuta si etnia!, vezi si Zair ), prețul cafelei (sărăcie si probleme economice ce au prăbusit economia si asa precara), Banca Mondiala si Fondul Monetar International+ interesele marilor puteri (în special Franta- de altfel o serie de militari din trupele de mentinere a păcii din acea perioada, au fost pusi sub acuzare pe motiv ca nu au intervenit în masacrele desfășurate sub ochii lor).
În aprilie 1994 (odata cu prăbusirea avionului care în care se aflau presedinții Rwandei si ai Burundi) incepe masacrarea a peste 800 000 de oameni, din care mai bine de 75 % erau de etnie tutsi, mii de etnici hutu au fost torturati pentru ca s-au opus genocidului, in acelasi timp doua milioane de Hutu s-au refugiat in fostul Zair si alte citeva sute de mii de Tutsi in Burundi sau in Tanzania vecina, dind nastere la cel mai mare exod de refugiati din istoria Africii si la cea mai cumplita catastrofa umanitara, asemanata azi cu Darfurul (tabăra de refugiati sudanezi din vestul acestei țări).
Genocid atribuit dupa cum scriam si mai sus si unor dispute tribale în care o minoritate privilegiata a asmutit o etnie impotriva celeilate.
Istoria Rwandei este scrisa în mod deosebit de o elita culturala Tutsi, școlita în Europa care nu impune un echilibru între participarea celor doua etnii, la formarea Rwandei moderne, astfel ca populatia majoritara Hutu se răzbuna sângeros (atunci când ajunge la putere), inventând două miliții care vor măcelari sute de mii de oameni, de multe ori vecini sau rude prin alianta, acestea se numeau Interahamwe adica ,, Cei ce ataca împreuna “ si Impuzamugambi adica ,, Cei care au un singur scop” usor de bănuit care era acel scop.
Azi în Rwanda lucrurile sunt departe de a se fi rezolvat(la putere sunt din nou etnicii minoritari tutsi), dar a început un proces de condamnare a criminalilor cu un tribunal al ONU stabilt la Arusha în Tanzania, tribunal ce a trimis dupa gratii, pâna acum peste 120 000 de criminali.
Pentru stabilirea adevarului si pentru aducerea in fata opiniei publice inernationale a acestui inimaginabil genocid au fost turnate trei filme cunoscute: Război civil, Aprilie, Hotel Rwanda- cel mai nou dintre ele.