joi, 30 aprilie 2009

Burundi -sărăcie lucie şi război civil, aceeaşi hutu şi tutsi


refugiati rwandezi tutsi în Burundi, dupa genocidul din aprilie 1994

câmpuri de mine

tânăr ucis în confruntarile de strada dintre cele doua etnii

copii sunt înarmati si considerati ,,carne de tun'', fiind plasati de gruparile militare în zonele de conflict

burundezi, victime ale minelor antipersonal puse de armata guvernamentala la granita cu Rwanda




Burundi este una dintre cele mai mici tari din Africa dar doar ca suprafata, populatia fiind numeroasa, densitatile medii sunt ridicate iar natalitatea este de peste 40 0/00.
Este cunoscuta ca teritoriu asociat Rwandei vecine în ceea ce priveste cele mai mari genocide din secolul XX, desi nu atins nivelul dramatic din tara vecina.

Populatia este împartita în cele doua etnii beligerante si anume: hutu( 85%) majoritari ca si în Rwanda cu triburi wahutu si bahutu, agricultori sedentari de pe malul lacului tectonic Tanganyika si tutsi (15%) minoritari ca si în Rwanda cu triburi watutsi si batutsi, păstori nomazi veniti din nord, mai înalti si mai razboinici.

Sistemul feudal s-a transmis si în modul de convietuire al celor doua etnii, elementul alohton tutsi reusind sa supuna populatia majoritara hutu timp de sute de ani, chiar si cu complicitatea colonistilor germani si belgieni care n-au intervenit în acest sistem de caste pe structura etnica. Astfel s-au creat conditiile unor masacre si revolte hutu împotriva etniei minoritare conducatoare, în 1962 ca efect al venirii la putere în Rwanda a conducatorilor hutu, ceea ce a antrenat o migratie masiva tutsi în Burundi, astfel ponderea populatiei tutsi creste si se acutizeaza conflictul etnic deja existent.
In 1972 se desfasoara cel mai cumplit episod din istoria Burundi, când o revolta esuata a populatiei majoritare se sfârşeste cu masacrarea a 100 000 de oameni si cu refugierea în tarile vecine ( Rwanda, Tanzania si Zair /RD Congo) a peste 150 000 de oameni.
Alt episod macabru are loc în 1988 când alta revolta hutu este înnabusita în sânge de fortele tutsi, atunci 50 000 de oameni pierzându-si viata, urmata de alt genocid în 1991 soldat cu câteva miii de morti.

In 1994 avionul care urma sa aterizeze la Kigali (capitala Rwandei), si care îi transporta pe presedintii celor doua ţări ( Rwanda si Burundi) la negocieri de pace, este doborât, iar ceea ce urmeaza este absolut inimaginabil, în Rwanda pierzându-si viata în doua saptamâni 800 000 de barbati, femei si copii.
Astazi înca mai exista sute de mii de refugiati rwandezi tutsi în Burundi, dar si numerosi refugiati burundezi hutu în Zair ( peste 130 000) si în Tanzania (peste 70 000), iar eforturile de normalizare a situatiei conflictuale nu au dat rezultate, tara fiind practic împartita în doua, pe criterii etnice, astfel ca asasinatele, puciurile militare, fanatismul etnic si uciderile în masa continua, facând din Burundi cea mai saraca tara din acesta parte a Africii.

Un comentariu:

Anonim spunea...

Va multumesc domnule profesor pentru acest blog, m-a ajutat intrucat am de facut un referat iar ce am citit aici mi s-a parut interesant si obiectiv abordat si sper ca veti mai posta pt ca articolele sunt foarte interesante.