miercuri, 28 ianuarie 2009

Zair -Guvern versus Rebeli






Congo Republica Democratică- cea mai mare țară din centrul Africii, aflată în perioada colonială sub dominație belgiană, Zairul de atunci, a avut mult de suferit de pe urma politicilor coloniale.
Părăsiți brusc de belgieni în 1960 ( în urma mișcărilor de eliberare anticolonială din Africa), zairezii sunt conduși dictatorial de Mobutu Sese Seko Ngbendu Waza Banda din 1965-1997, primesc sprijin din partea URSS, iar apoi, datorită uriașelor rezerve de minereuri neferoase și din partea SUA (care ca și Belgia aveau uriașe interese economice și militare în zonă).
După asasinarea dictatorului Mobutu, a izbucnit un sângeros război civil ce are ca rezultat moartea a cel puțin 3,3 mil. de oameni, mai ales femei, copii și bătrâni, 2,25 mil. de oameni și-au părăsit locuințele iar peste 10 000 de copii sunt înregistrați ca soldați în diversele grupări separatisto- mafiote.  Asta în condițiile în care înaintea acestui război civil, 87% din populație nu avea și nici nu are acces la servicii medicale, existau 2000 de medici la 50 mil. locuitori, și existau 2500 km de asfalt la o suprafață de 2,3 mil kmp (România are 238391 kmp).
În multe regiuni și mai ales în estul țării, (cea mai săracă zonă dar și foarte împădurită și inaccesibilă) se trăiește cu mai puțin de 0,18 $ / zi.
O altă cauză a declanșării acestui război este legată și de evenimentele din Rwanda (aprilie 1994- războiul civil dintre minoritățile tutsi și hutu ) dar și de fragilitatea sistemului politic și etnic din Burundi.
După venirea la putere a lui Laurent Kabila în 1997, conflictul a degenerat, atingând apogeul în 1998, rebelii controlând 1/3 din țară (mai ales estul) aceștia fiind ajutați de trupe și de logistica din țări care au interes în destabilizarea situației dar și în apărarea populației tutsi, majoritară în aceste țări, și anume din Burundi, Rwanda și Uganda (de altfel, vecinii din partea de est), în timp ce forțele guvernamentale sunt susținute de țări precum Angola (vecinul din sud ), Zimbabwe, Ciad și Namibia.
După asasinarea lui Laurent Kabila în 2001, ONU trimite o forță de menținere a păcii numita MONUC în august 2002, care semnează un acord de pace cu Joseph Kabila (fiul lui Laurent), ceea ce, cel puțin teoretic pune capăt războiului civil.
Însă luptele reizbucnesc la puțin timp după semnarea acordului, ceea ce face necesară trimiterea altei forțe de pace, sprijinită de Franța și numită IEMF (Interin Emergency Multinational Force ) care este dizlocată în orașul Bunia din estul extrem al țării, măcar pentru a proteja populația civilă și a urmări și sprijini întoarcerea celor peste 2 milioane de refugiaţi tutsi din ţările vecine.

Niciun comentariu: